Comeback pe... fericire.

Intrebam aseara despre fericire, am ales tema asta pentru a vorbi si pe radio – tot aseara – si eram curios despre ce vor spune ai mei pe blog… [sursa foto]

Curios sau nu, peste jumatate dintre cei care au raspuns aseara au spus ca ar fi fericiti daca ar avea pe cineva alaturi… un iubit sau o iubita cu care sa traiasca alaturi.

Nu au spus ca multi bani i-ar face fericiti, n-au spus ca vreo masina smechera ori vreo vacanta la 17 stele le-ar aduce fericirea in viata… majoritatea au vorbit despre relatii si despre cat de greu este sa pui bazele unei relatii frumoase in ziua de azi.

Si acum intreb eu: este chiar atat de greu sa-ti gasesti omul potrivit? Este chiar atat de greu sa gasesti femeia care sa te faca fericit?

E greu sau suntem noi prea pretentiosi?

Este greu sau, de fapt, aici problema se pune pe asteptari personale atat de idealizate incat nimeni nu se mai incadreaza?

Sa fie chiar atat de plin de curve si curvari incat sa se justifice „Nu mai gasesti in ziua de azi pe cineva cum trebuie pe care sa-l iubesti!”…?

Asa de greu de gasit este cineva iubibil?

Catalin Zălog

publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

motolady

13.03.2014

Un pic pe langa subiect, dar tot legat de persoana potrivita. Ai situatia urmatoare:
O sarboaica place un roman. Romanul o romanca. Romanca un grec. Grecul pe alta romanca. Acea alta romanca e logidita cu un altul.

Presupunand ca esti oricare dintre persoanele de mai sus, tu cum ti-ai alege perechea? 😀

Cronos
- 13.03.2014
rog clarificare…
grecul e inalt?
sarboaica e bruneta?

din ecuatia data se remarca ultima grupare de x luat la patrat fiind vorba de un cuplu, comparativ cu cazurile anterioare unde fiecare place pe cineva care place care place care
mah, mie in definitiv imi plac cartofii prajiti, deci…despre ce era vorba?

E greu s-o gasesti si pentru ca multi stau combinati doar ca sa aiba sex si cam atat. Daca nu ma crezi, uite cati barbati se vaicaresc cand se apropie 8 martie sau 14 februarie.

Cat despre mine, personal, stiu exact cine e persoana. Mai ramane doar sa ajung la el inainte sa plece cu alta.

Marius

12.03.2014

E si nu e foarte greu sa gasesti persoana potrivita. Important este ca, atunci cand ai cat de cat ceva in comun cu o persoana, sa fii serios, sa iti asumi relatia/iubirea si sa dai tot ce poti mai bun din tine, sa nu fii superficial ci sa crezi cu tarie in ceea ce claditi impreuna…Odata ce incepi sa fii nemultumit de lucruri mici, cam asa o vei tine intreaga viata. Pana la urma, fericirea tine mai mult de tine insuti si mai putin de cel ce este alaturi de tine, valabil si invers.

lotusull

Mi-am imaginat o doamna cu un polonic in mana, asa mai crancena in atitudine, cu ochii cat tavile de pizza si neaparat un sort cu margarete, scrutand potentiali iubibili, mai ceva ca la emisiunile culinare 🙂
Cred ca mai intervine si factorul relaxare. Pur si simplu lasi lucrurile sa curga firesc. Daca or fi sa curga, bine, daca nu, tot la capitolul experiente de viata intra 🙂
Cand te asortezi cu cineva, rezonezi. E ceva dincolo de calculele matematice. Nu inseamna nici ca esti identic, dar nici ca tu esti aici, iar el/ ea la mii de ani lumina. Contrariile se pot atrage, dar pe termen lung, personal nu vad sanse mari de izbanda. Desi chestia cu ” pe termen lung” e mai relativa decat relativul. Garantii nu ne ofera nimeni 🙂
Transformare suna ok. Eu o mai numesc evolutie/ crestere/ metamorfozare. Partea buna la sa-i zicem 30, 40, 50 + e ca poti simti si fluturi in stomac ( de ce nu ? ) dar ai si revelatia faptului ca ceea ce numim cap nu e doar obiect de decor si atat 🙂
Pledez ptr o iubire cu ochii deschisi – si asta e f simplu. Te vezi/ stii cine esti/ ce poti oferi/ ce poti accepta, etc si, in aceeasi masura, il vezi pe celalalt, dincolo de masti, de aparente. Si cand sa zici ca ai descoperit cam ce-i cu tine si cu lumea asta, constati ca e cam timpul sa predai bocancii 🙂
Da, iubirea nu tine doar de compatibilitate – asta daca accepti o definitie largita a iubirii.
Ramane sa afle fiecare despre rostul intalnirilor de dragoste ce le-a avut/ le are – e aproape simplu :). Sau daca are timp si curiozitate, al tuturor intalnirilor de viata ce intr-un fel sau altul i-au amprentat existenta.
Cam atat mi-au zis botoanele, lasa restul pentru alt episod 🙂

Cronos
- 12.03.2014
Chapeau 🙂

Cronos

No…mori daca pui si tu din cand in cand cate o intrebare la care pot raspunde fara sa uzez atat tastatura??
La intrebarea matalutza de mai sus raspunsul corect cred ca este „Depinde”.
Depinde de varsta, de maturitate, de ce intelegi prin iubibil, de asteptari…si daca ma chinui putin gasesc si o corelatie cu pib-ul Romaniei.
Serios amu, e interesant cum termenul „iubibil” este corelat de o parte a comentatorilor cu „compatibil”/”asortabil”.
Iubirea nu se suprapune pina la identificare cu compatibilitatea de multe ori, insa, de la caz la caz privind…pur si simplu nu exista un raspuns unic…chiar si daca analizezi o singura persoana.
Intreaband un liceean o sa ti se raspunda ca nu, nu e greu deloc…ba chiar in ultima luna fuse indragostit de vreo 3 ori…si ai sa zambesti superior gandindu-te „ce stie pustiul ce e aia iubire”, dar adevarul este ca in acel moment x, din acea zi y, hamsterul chiar a fost indragostit.
Intreaba-l din nou la 20, 30, 40 de ani…si ai sa primesti alte raspunsuri, la fel de adevarate, la fel de reale pentru el.
Din ce stiu, studiile arata ca intr-o pondere majoritara a cazurilor studiate, pe masura ce oamenii acumuleaza….experienta de viata (sa nu spunem ani) resimt o indepartare de usurinta de a gasi acea persoana „iubibila”. Iubirea migreaza din stomac spre creieras, se transforma din „mo trasnit” in „compatibilitate”.
Si nu e ceva rau, nu e nici bun, nu e nici trist, nici vesel…e o transformare, pur si simplu.
No…pe terenul compatibilitatii, e teoretic mai simplu..in primul rand pentru ca poti identifica pragmatic ce ingrediente trebuie sa aiba iubibilu` si apoi stai cu ochii pe el ca la emisiunile culinare…si in al doilea rand pentru ca trebuie sa constientizezi ca din punct de vedere a teoriei probabilitatilor…cu cat numarul caracteristicilor de compatibilitate e mai mare cu atat probabilitatea de identificare e mai mica 😀
…dar despre astea intr-un episod viitor ca ma dor botoanele :)))

Cabral Ibacka
- 13.03.2014
:)) Multumesc!
ramona.buc
- 12.03.2014
vad ca ideea mea nu a fost tocmai rea. Din punctul meu de vedere nu este greu sa iti gasesti pe cineva care sa iti fie pe plac ci e mai greu sa il pastrezi. Pentru inceput asa cum spuneau si altii DA trebuie sa tii ochii lar deschisi pentru a vedea de cine te indragostesti. Dupa care trebuie sa te gandesti daca poti trece peste defectele pe care le are. In continuare trebuie sa existe: iubire sincera si reciproca, incredere, respect, comunicare si desigur sa ai o relatie buna cu Doamne Doamne pentru ca el te ajuta atunci cand nimeni altcineva nu poate! Restul vin de la sine,Am dreptate?
ramona.buc
- 12.03.2014
hei! esti la Ase cumva ? :)) sau vreo economie ceva :d ideea este ca ai punctat foarte bine si mie cel putin imi place :d

Kiki

Avand in vedere ca am in spate o gramada de experiente triste/normal penibile/funny penibile in spate raspunsul meu la intrebarea ta este:DA este destul de complicat sa gasesti pe cineva compatibil. Nu cred in prostii cu jumatatea, ca pana la urma 1+1=2, dar cum zicea cineva mai devreme in „asortare”. Ori pe masura ce evoluezi (sau imbatranesti :D) este din ce in ce mai complicat sa gasesti pe cineva asortat si mai exista si sansa sa nu gasesti pe cinva care sa se asorteze. My two cents

calu lu fat-frumos

Da.

Eu cred ca tine de gradul de ” asortare” cu celalalt. Adica esti compatibil fizic, mental, spiritual, etc.
Cat de usor sau greu gasesti pe cineva cu care sa te asortezi, pai, depinde 🙂 Ma gandesc ca dincolo de huța-huța/ casă/ copii/ alte proiecte facute impreuna – trebuie sa mai existe un rost al intalnirilor dintre noi. Iar sensul asta il descopera fiecare cuplu.
In plus, as insista pe acele asteptari realiste. Basmele sunt basme, iar viata reala inseamna ochi larg deschisi ( desigur, pe langa stropul ala de poezie, umor si ce-o mai fi 🙂 )
Pe de alta parte e importanta deschiderea interioara. Echilibrul. Tind sa cred ca poti intra autentic intr-o relatie abia atunci cand te-ai desprins de fosta, cand te-ai vindecat, cand ai disponibilitatea de a darui si negocia, cand poti investi emotional, cand poti credita cu incredere pe cineva – asumandu-ti riscul de a fi dezamagit, cand nu te mai temi de singuratate si te-ai impacat si cu ipostaza asta a ta, cand te iubesti si te simti pe deplin iubibil – nu in varianta ta jerpelita si disperata, ci in cea mai buna, etc.
Pana la urma, vorbim din experientele noastre atat de subiective, din definitiile ce le dam fericirii/ iubirii, etc. Si vorba ceea, daca te asortezi si-n definitii cu cineva, e de bine 🙂

Bea
- 12.03.2014
Sunt total de acord cu tine!

vasilescumihaela

Apoi dac-ar fi usor, l-ai intalni in orice moment, la orice colt de strada. Dar nah… iubirea tine de marea intamplare. Intalnesti oameni pretutindeni, vezi priviri ce se intrepatrund, maini ce se ating, buze ce se unesc, cupluri frumoase care azi sunt si maine dispar din peisaj dar… iubirea ramane o binecuvantare divina. O cautam mereu, o asteptam, speram, suntem fericiti cand ni se arata si, daca celalalt pleaca, asemeni orbului care si-a pierdut vederea, traim din dara ei luminoasa, iar daca nu ne e dat s-o intalnim vreodata, ne-o imaginam visand. 🙂

Mihaela

Eu, din pacate, sunt intr-o perioada in care asa pare, ca e imposibil sa gasesc pe cineva care sa fie omul potrivit. 🙁 toate sunt doar inceputuri care se termina prost/penibil si simt ca nu mai inteleg nimic din viata mea:( Dar sper ca o sa treaca si aceasta perioada care dureaza de ceva timp; mi se pare ca mi se potriveste foarte bine versul de la melodia „Wake me up” (Avicii) – „Wake me up when it’s all over”

Comeback pe… fericire.

Pe aceeași temă

Comentarii