La mine lucrurile s-au făcut din șuturi.
Unele șuturi au fost bune, pe altele am ajuns să le văd bune doar acum… chiar dacă inițial păreau rele spre catastrofale.
La fel și cu hobby-urile… am făcut și am avut fel-de-fel de pasiuni și preocupări, chestii pe care am sărit și le-am dezvoltat… tot din șuturi.
Probabil este felul meu de a crește, abulic, fără un ritm anume.
Ce am învățat, însă, este că sunt complet nefericit atunci când mă pun împotriva curentului.
Care curent – pun intended – mă duce acum spre sailing. Bărci. Vele. Mare.
Nu știu dacă o să merg mai departe, dar mi se pare din ce în ce mai tare povestea asta.
Eu am învățat și mi-am făcut deja temele, am carnetul luat, doar că până acum nu m-am turat atât de tare.
Ei bine, de când cu pandemia, izolarea și toate treburile venite la pachet… am rupt youtube-ul în două.
Efectiv, pe sail / sailing / life at sea am rupt căutările. :))
Ce vreau să vă spun cu articolul ăsta (și m-am lungit nepermis de mult)?
Dacă aveți ceva timp liber merită să urmăriți niște oameni care au făcut marea sau oceanul să le fie casă și masă.
Și, sigur, asta nu e pentru oricine… dar e tare mișto să-i urmărești pe unii dintre ei. 🙂
De exemplu… varianta pe buget redus. Cam înghesuiți, cam strâmtorați… dar fericiți:
…
Cu un buget și mai mic… dar cu la fel de mult zâmbet:
…
Așa arată când bugetul e grăsuț…
…
Fără povești de viață, uite o introducere în manevrarea unui velier…
…
Și uite-l și pe Cristi, care la 74 de ani (parcă atâția are), a tăiat-o puțin peste ocean, să ia o gură de aer. Singur.
…
Și, sigur, sunt mulți alții pe care-i poți găsi pe Yt. Sau chiar și Vimeo.
De ai timp pentru a visa… 😉
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.