26 aprilie 1986. În plin avânt energetic nuclear rușii dau greș. Grav.
Catastrofa afectează zeci de milioane de oameni. Atunci și acum.
Ironia catastrofei nucleare stă în faptul că ăștia mici nu știu ce a însemnat Cernobîl dar îi resimt efectele prin ce primesc de la părinți.
Energia nucleară pentru mare parte din generația mea înseamnă frică. Ne aducem aminte mulți dintre noi de cozile la care am stat atunci, în primele zile după Cernobîl, să primim pastiluțele alea.
Nu știam ce se întâmplă dar era clar că e foarte grav, mi-aduc clar aminte cum părinții ne-au dat pastiluțele alea cu mâini grăbite și tremurânde, parcă subliniind că fiecare secundă conta.
Nu știm în ce măsură ne-a afectat catastrofa aia. Nu știm în ce măsură ne afectează în continuare.
Știu însă că de fiecare dată când trec pe lângă Cernavodă îmi fac o cruce și spun Doamne ferește!
Dacă vrei să înțelegi mai multe intră pe blogul ăsta în limba engleză.
În imagine este Sașa, unul dintre copiii de la Cernobîl, fotografiat la orfelinatul din Vesnova.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.