Ce trebuie. Sau. Ce vrei.

Am deschis Cutia Pandorei cu articolul de alaltăieri. Ăla despre fericire.

Primul val de Ba nu, dom’le! mi-a venit de la cei care m-au plesnit peste ochi cu CE TREBUIE. 

Da, știi cum merge treaba… dă-i un <play> și citește. Dacă ești pe telefon, dă-i <play in browser>.

Să faci ce trebuie, mi-au zis. Că viața nu e un răsfăț, viața e grea, mi-au zis. Că în viață trebuie să faci ce trebuie, mi-au zis.

Aha. Să faci ce trebuie pentru a ajunge… unde? Unde zice lumea că trebuie să fii? Sau să ai ce zice lumea că trebuie să ai?

Să ai neapărat o carieră.

O mașină.

O casă.

O soție sau un soț.

Vacanță în Thailanda. Sau în Zanzibar. Ori Maldive. Să ai de unde pune poze pe Fb.

Și dacă le ai pe toate astea… ești fericită? Ești fericit? De unde știi, că așa zice lumea?!

Stai de vorbă cu tine. Constant. Susținut. Obraznic.

Contrazice-te, pune-te sub semnul întrebării, chestionează-te, trage-te de urechi.

Fii sigură că drumul pe care mergi e drumul tău. Fii sigur că pantofii în care tropăi sunt ai tăi.

Nu-ți dau lecții de viață, că n-am dreptul. Nu-s vreun guru al succesului, să mă apuc să țin lecții de Viață trăită frumos, seminar la doar 127 de euro, redus. Click aici!

Sunt doar un individ care merge în șoșonii lui, cu ochii larg deschiși. Și cu un zâmbet lipit pe față destul de des.

Fii sigură că ce faci azi mai are legătură cu tine și cu ce vrei tu… nu cu cine erai tu acum trei ani.

Folosește-te de oportunități. Întinde mâna și ia ce-ți pune viața în față.

Nu te complăcea. Nu-ți feri privirea de tine când te uiți în oglindă.

Acceptă-te. Poate prea grăsuță ori slăbănoagă. Poate prea egoist. Ești tu. Acceptă-te așa cum ești. Sau chinuie-te aiurea.

Nu merge pe un drum doar pentru că-l ai în față.

Nu te agăța de o alegere pe care ai luat-o acum un an. Sau doi. Sau cinci. Acceptă faptul că ai greșit, sau că s-a schimbat contextul… și schimbă-te și tu. Schimbă drumul, dacă asta simți că trebuie.

Alege plăcerea. Nu te mai simți vinovat când faci ce-ți place. Agită-te să ajungi să faci ce-ți place.

Nu te mai simți vinovată când vrei să săruți niște buze. Fă cumva și mușcă-le cu poftă.

Caută plăcerea. Și nu o refuza. Niciodată.

Murim, băi. Azi, mâine, poimâine, în fiecare zi merg la groapă oameni de care se agață zdrențuite dorințe neîmplinite și plăceri refuzate.

Da, fă ce trebuie astfel încât să trăiești. Muncește.

Dar nu trăi ca să muncești. Oricât de tare ai trage, ține tot timpul în cap ideea asta simplă: muncești ca să trăiești. Nu trăiești ca să muncești.

Că nu ești nici plug, nici tractor.

Dacă ții la cariera ta… ai grijă de ea, dacă asta te face fericită. Dar e doar o parte din viața ta. Una trecătoare chiar, o să vezi.

Prețuiește clipa. Că aia trece, se duce, n-o mai aduci înapoi.

Lasă minciunile pe care ți le servești dimineața, la prânz și seara. Aruncă-le. Privește adevărul cum e, ca să ajungi să-l faci cum îți place.

Știi cum cred eu că e viața?

Dacă o iei razna după eclere… e o idioțenie fără margini să nu le mănânci ca să nu te îngrași.

Dacă eclerele te fac fericit… mușcă din nenorocite cu fiecare ocazie când ți-e poftă. Și-apoi… ori mergi la sală să le dai jos ori acceptă-te grăsuț.

Mergi la petreceri. Ieși în oraș. Fă dragoste. Iubește. Stai cu prietenii. Fii nebună. Și nu le face pentru Fb, fă-le cât mai puțin demonstrativ. Fă toate astea pentru tine.

Bucură-te de concerte dansând ca o nebună, nu filmând cu telefonul.

Bea un pahar în plus și ia-l în brațe pe băiatul ăla pe care-l vezi topit tupă tine.

Cântă pe stradă și zâmbește-le oamenilor, ce rost are să treci prin viață acru și ațos?

Și poate nu vei reuși să faci astea în fiecare zi din viața ta.

Dar nu uita că viața ta este formată din… zilele tale. Una câte una trec.

Și-apoi mergi la cimitir, probabil.

Unde e plin de oameni care regretă lucrurile pe care nu le-au făcut. Nu pe cele făcute.

Întreabă-te. Răspunde-ți. Vezi cine ești. Trăiește. Zâmbește.