Vă spun eu ce se întâmplă… atunci când pleacă neașteptat de brusc, de brutal, de abrupt, îți clocotesc lacrimile în ochi și lași privirea în jos, spunând acum, târziu și degeaba, toate lucrurile pe care le-ai fi putut spune.
Pe care le-ai fi putut spune înainte.
Înainte ca el să plece.
Noi, ăștia de l-am cunoscut, am fi putut să-i spunem mai des că vedem cât e de mișto, că îl apreciem și că ținem la el.
Am fi putut să-i spunem mai des că merită aplauze și vorbe bune pentru lucrurile bune, vorbele frumoase și gesturile de nota zece pe care le făcea.
Acum a rămas cum am făcut-o. Din ce știm noi… nu ne mai aude.
Drum bun, Marcule, să fii bine acolo unde ești.
Noi te plângem aici, jos, singuri și amărâți.
Fii deștept și spune-le celor din jurul tău că îi iubești. Spune-le că ții la ei.
Spune-le că vezi ce lucruri frumoase fac, când fac.
Chinuie-te să vezi și să lauzi mai repede lucrurile frumoase, decât să le critici pe cele urâte.
Pune acum mâna pe telefon și dă câteva mesaje. Simple, nu te complica, spune-le celor la care ții o chestie mică: Țin la tine.
Știi cât de mult ajunge să conteze câteodată?
Cei care l-ați cunoscut pe Ionut ținem legătura ca să ne spunem unii altora la ce capelă, la ce cimitir. Dar nu prin comentarii aici, vă rog.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.