Mi-a venit gândul ăsta după ce-am fost martorul unei discuții de grup, unde cele mai sonore două voci erau de-ale unor colege de breaslă de-ale Deliei.
În esență, ce susțineau vocile astea era simplu: Delia a avut noroc, a primit sprijin, a fost susținută.
Mă bușește râsul de fiecare dată când aud genul ăsta de gândire simplă și săracă.
Mi-au zis și mie la fel… -Tu ai succes în România pentru că ești negru.
Da, probabil că la început ăsta a fost un avantaj. Dar ăsta trece în câteva săptămâni, dacă după momentul respectiv nu mai e nimic… te-ai dus cu picioarele înainte.
Ce văd eu la Delia?
Chef de muncă, taică, asta văd.
Mi-ajunge întâmplător prin fața ochilor o parte din ce face și-mi dau seama că fata asta trage de rupe.
Concerte, piese noi, clipuri, TV… toate astea reușesc doar tocând zile, săptămâni, luni.
Toate astea se fac prin muncă. Se fac prin sacrificii, lăsându-te pe tine deoparte și alegând să alergi zi după zi.
Dar, ideea articolului nu este, de fapt, să vorbesc despre Delia.
Spun o chestie simplă: e ușor să te uiți la altul și să spui A avut noroc și l-au ajutat alții, de-aia are succes!…
Dar, de fapt, dacă chiar te-ar interesa ai vedea că în spatele succesului stă, de cele mai multe ori, multă muncă.
Vrei și tu să ai succes?
Lasă invidia, frumoaso. Lasă invidia, simpaticule.
Uită-te la ceilalți doar ca să vezi ce ai de făcut și tu pentru a reuși.
Și-apoi uită-te în față și pune-te pe muncă.
Că stând în cur și comentându-i pe alții nu te duce nici până la colțul străzii…
Și, apropo de Delia… o piesă nouă:
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.