Ce-ai făcut, Timpule, cu prietenii mei?! Mi i-ai boșorogit, i-ai legat de glie, le-ai furat pofta și dramul de nebunie care mă făcea să-i invidiez!

[PLAY], zic. E chiar mișto varianta asta a piesei…

Mi-e dor de vremurile simple. De perioada în care treaba se putea măsura în ore, nu în zile.

Mi-e dor de gașca de tembeli care se hotărau în mijlocul săptămânii să fugim la mare. Tembelii care mă răpeau de la muncă luni dimineața, să mergem să ne dăm cu placa la Sinaia.

Mi-e dor de… iresponsabilitate. De micile tâmpenii pe care le făceam.

cabral-party-2-1

 

Mi-e dor de-o băută care se continuă la șase dimineața cu o șaorma mâncată pe genunchi, cu fundul pe bordură. Și-apoi un after-hour cinstit, până la 12. Și-apoi o ciorbă și-un mic la Cocoșatu’.

Mi-e dor de reprizele de râs tâmpit și fără logică… care-i enervau pe toți cei din jur, de trebuia apoi să ne cerem scuze. Și-apoi să râdem iar ca proștii.

Mi-e dor de prietenii mei, variantele mai puțin sofisticate, mai rebele, mai cu piper.

cabral-party-2-3

Treaba tristă e că toți au evoluat și eu am rămas același visător prost. Cred că… cumva, mi-a permis meseria să rămân mai imbecil și să mă maturizez mai lent.

Ai mei… s-au aruncat toți în credite și investiții, proiecte mari și complicate, chestii din astea mamut… care mi-au copleșit tâmpiții și i-au transformat în domni și doamne.

Domni și doamne plicticoase care refuză un grătar… că e târziu. Care refuză un film, că-s obosiți. Care refuză o fugă cu trenul până la Predeal… că sunt murdare vagoanele și e frig. Domni și doamne… care refuză.

Ce-ai făcut, Timpule, cu prietenii mei?! Mi i-ai boșorogit, i-ai legat de glie, le-ai furat pofta și dramul de nebunie care mă făcea să-i invidiez!

cabral-party-2-2

Și eu muncesc. Cât și cum mă duce capul, trag la căruță.

Dar mă mai și opresc… cum ar trebui să facem ca să ne oprim cu toții în același timp și să facem ce făceam și pe vremuri?

Să mai și perdem timpul cu toții, nu doar să-l muncim, zic.

Înțelegi ce zic? 🙂

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Dacian
    • 21.10.2016

    Ai aceeasi problema cu mine….eu am gasit remediul! Frecventeaza aceleasi locuri si fa-ti noi prieteni! Nu conteaza ca diferenta de varsta e din ce in ce mai mare….iti vor vedea sufletul mereu tanar :))) Eu am schimbat vreo 4 generatii pana acum :))

    răspunde-i
  • Adi
    • 21.10.2016

    Si pe mine ma apuca sentimetele din cand in cand. Dar e bine, sunt norocos!

    răspunde-i
  • Bomarzo
    • 20.10.2016

    Sincer, stiu. Ma trezesc ca as vrea sa dau o fuga la mare, sa ies la o bauta… N-am cu cine. Nu ca unii ar fi mai ocupati ca altii, toti avem copii. Insa oamenilor le piere cheful de viata, dramup de nebunie. Plictis total, stau la cratita si tv. Si am lasat-o mai moale, nu ma mai rog de nimeni… Trist.

    răspunde-i
  • Elena V
    • 20.10.2016

    Timpul nu iarta pe nimeni… zilele trecute, dupa ce au adormit piticii, ma uitam pe pozele din liceu, mi-am amintit atatea momente superbe in care faceam numai tampenii…eram diferita…zvapaiata, crazy, eram EU. Acum sunt grijile…gandurile…treburile de zi cu zi care nu-mi mai dau voie sa fiu ca inainte…Acum trebuie sa fiu omul matur care se gandeste la toate si rezolva tot, in timp record…

    răspunde-i
  • Refu
    • 20.10.2016

    Eu vad lucrurile dintr-un alt punct, dar asemnator cu ce ai scris tu.

    Oamenii fac lucruri, cresc asa cum zici tu ca fac, se fac domni si doamne, si toate lucrurile astea distrug cheful respectiv.

    Cineva scria mai sus ceva legat de comoditate, si asta este un plus, oamenii se simt obositi pentru ca asa vor ei, daca ar face si lucruri iresponsabile ca sa ajunga intr-un loc sa se distreze ajung sa fie aratati de alti oameni mari, domni si doamne si asta le-ar complica putin viata de zi cu zi.

    Pe tine toti te stiu nebun, si omul cu chef de orice, poate ca ei nu vor sa-si schimbe statusul si vad lucrurile asa cum vor ei.

    Fiecare are motivele lui pentru a face orice, dar nu inteleg anumite momentele cand cauti motive sa nu-ti traiesti viata.

    răspunde-i
  • Lucia
    • 19.10.2016

    Eu asa m-am bucurat azi sa-mi iau 3 lucruri SH cu 5 lei bucata, ce Mall, ce fitze, sunt doar niste haine. Noi alegem daca devenim sclavii jobului/banului

    răspunde-i
  • Bogdan M.
    • 19.10.2016

    Te-am sunat azi… Saă facem o nebuneală. Și am văzut ce reject mișto ți-ai tras.

    Sună și tu când te eliberezi de lucrurile-alea importante. Vreau să-ți fac cunoștință cu noi prieteni.

    Care sunt și rămân aș cum îți dorești.

    răspunde-i
  • karmapolice
    • 19.10.2016

    pai io ma uit la desenele lui Miyazaki si la virsta asta=depinde cum esti pe dinauntru

    răspunde-i
  • adrian
    • 19.10.2016

    Pe mine ai mei de acasa ma miros de cum tec podul la fetesti. Si le facem pe toate, inca. Si betii si dansuri si gratare si munca in sapte ture si de toate…. Poate ca noi suntem inca tineri…. 🙂

    răspunde-i
  • Saragea
    • 19.10.2016

    M-a luat tristetea cand am citit articolul asta. Problema e ca eu ma indrept spre un abis. Sunt la munca de la 07:00-19:00, chiar si sambata pana la 13-14:00. Stau si ma intreb pentru ce, am bunuri materiale, ultimul telefon, masina ceasuri, haine, dar vad tigani desculti pe strada care zambesc, in timp ce mie imi vine sa plang.

    • tomytza
      • 21.10.2016

      Începi sa RAZI, sa vezi frunza din copac, greierele care canta, viata care trece pe lângă noi și mu sebmaibintoarce. începe sa trăiești. Plecam asa cum am venit pe lumea asta………

    răspunde-i
Copyright © 2007 - 2024 Cabral.ro