din viata... pagina 4

De să mergem la Neveresea? Public. Nu știu dacă ai avut răbdare să te uiți la „ăștia mici” ai noștri. Dacă n-ai avut, îți spun o treabă mișto: sunt spectaculos de frumoși. De activi. De atenți. De veseli. De interactivi. De selectivi. Publicul nostru de festival este unul care își face propriul show. Un public… citește tot Trei motive să mergi la Neversea

De bază sunt antrenor de arte marțiale. Sper ca la un moment dat să încep să și profesez… Până atunci… dacă ești pe blogul ăsta, sunt șanse mari să știi ce fac. Printre altele prezint și evenimente. Destul de multe, dar sunt limitat de timpul disponibil. Și de câteva criterii personale. De exemplu… nu lucrez… citește tot De ce nu lucrez cu primării

Trei ani am căutat casă. Sau teren. Sau teren cu casă. Undeva în centru. Sau, ca să fiu corect… ceva mai în centru. Că n-am spart nicio bancă, pentru a lua în calcul să ne mutăm undeva în centru. Am căutat trei ani. Au fost trei ani de frustrări, enervări și care au dus, până… citește tot Imobiliare? Țepe fără număr…

Cam asta este clipa în care am rămas încremeniți. Momentul ăla în care ne dăm seama că treaba nu e chiar bună, că direcția e cam razna, că ritmul e terci… ne dăm seama, dar așteptăm ca cineva să facă ceva. Cineva. Cineva. Cine crăci o fi cineva ăsta… nu știm. Să facă Statul. Statul… citește tot Să se facă! Cineva, cineva să facă!

Ieri eram în studio și îmi vedeam colegii agitându-se.Îmi dădeam seama că se întâmplă ceva, dar nu puteam opri emisiunea în momentul respectiv… chiar dacă chestia asta simplă a noastră nu a reinventat apa caldă, este o emisiune-concurs și sunt întotdeauna atent la concurenții noștri. Când s-a dat stop și-am văzut imaginile cu Notre Dame… citește tot Notre Dame

Fodor. Această minunăție vie. Exemplul meu în viață. Și-a postat superbitatea asta de poză pe Insta. N-am avut cum să nu încerc să egalez această capodoperă. Doar că n-am avut poster pe perete, așa că i-am cerut ajutorul Oanei, draga și înțelegătoarea mea colegă și prietenă. Cum e, ne-a ieșit?

Probabil că ai văzut filmele alea în care tații bărboși își bagă în groază piticii când apar bărbieriți. Ei, am făcut treaba asta împreună cu Bic, așa, în joacă. E scurt filmul, sunt șanse să te bușească râsul… Da, ai văzut bine, e albă. :p Și să nu uit… vocea lui Namiko. :)))

Later edit: mulțumesc frumos pentru timpul pierdut cu recomandări și explicații. Am luat comentariile la rând, am luat informațiile, decid ce e de făcut și revin cu rezultatul.Mulțumesc frumos! 🙂 Unii nu-și poartă ochelarii pentru că sunt incomozi, că nu li se așează cum trebuie pe urechi și pe nas. Alții nu-i poartă pentru că-i simt grei. Mai sunt câțiva cărora ochelarii le îngustează câmpul vizual. Ei bine, la mine cred că s-au strâns toate ciufuțeniile Pământului… am bostanul cât o dublă de porumb,… citește tot De ce nu-mi port ochelarii

L-am prins pe nenea ăsta din urmă când mergeam către Nordkapp (cel mai nordic punct al Europei). Am făcut trei săptămâni dus-întors, singur-cuc, cu motoreta. În jur de 9k km. A fost, probabil, cea mai lungă călătorie pe care am făcut-o singur pe două roți. A fost superb. Totuși, n-a fost chiar ușor. Și n-a… citește tot Nebunii, mă, ăia-s fericiți!

La nivel de societate, la nivel de gașcă, de grup, de scară de bloc… nu suntem foarte bine. Ne luăm urgent morții în penis pentru că ne-am ucis empatia și ne-am sufocat răbdarea. Dă-i un <play> și vezi dacă am dreptate… Ne-au amorțit sufletele, nu mai simțim lucruri unul față de celălalt, pentru că ne-am… citește tot Țara lui pește, lu’ curvă, lu’ blondă, lu’ ceafă, a lu’ boss…

Later edit: oamenii au râs, căci despre asta era vorba. Dar am primit și câteva comentarii de la niște doamne care s-au certat rău și cu umorul și cu bunul simț. Comentariile alea nu vor apărea, dar sunt efectiv uimit de îngustimea și vehemența unor puncte de vedere… pe marginea unei glume. Suntem vreo patru… citește tot L4. Pentru unii e tare greu, mămici și tătici…

Nevoia de a fi mare și tare e aspră, când o ai. Mai scapă omul de dependența de alcool. Poate și de cea de droguri. Dar de dependența de șmecherie nu se scapă, maică. E un fel de bucurie-blestem, așa, de te ia pe sus și nu te mai lasă. Vrei să fii tot timpul… citește tot Eu sunt prostul ăla care-și pierde momente, minute și poate chiar ore… scotându-ți pe nas bădărănia aia a ta