de sufletel pagina 18

Am un prieten pe care mi-l închipui lângă mine. Prietenul acesta a fost unul dintre ironici, unul dintre cei care te luau la mișto constant… unul care nu te lăsa să te vaiți ci-ți arăta rapid partea bună a vieții. – Și, ia spune-mi, e urâtă vremea de-afară… este? Ești depresat pentru că sunt nori,… citește tot E frig și plouă? Ironic să te vaiți de asta…

Ne-am obișnuit să spunem ”Suntem împreună de X ani”. Uneori anii ăia sunt mulți sau puțini. Dar dacă stai puțin să te gândești… anii ăia nu trec pur-și-simplu. Nu te așezi pe sofa și… aștepți să împlinești X ani de relație. Te-ai gândit vreodată cum ai putea măsura, altfel decât prin trecerea timpului, cât ai… citește tot Te-ai gândit vreodată în câte chestii se măsoară relațiile?

– Îi e greu, trebuie să stau lângă el, trebuie să-l ajut… Își repetă chestia asta de fiecare dată când el se întoarce la ea spășit. Dă-i [play] și continuă să citești… de vrei. Sunt împreună de opt ani. Timp în care el n-a fost în stare să facă nici un pas înainte. N-a reușit… citește tot Și mai trist este că-l iubește în continuare. Și în continuare el nu va ști ce să facă cu dragostea ei.

Stai puțin, dă-i [play] și ascultă-mă puțin… Oprește-te puțin. Respiră. Stai. Da, poate că e ceva, dar… stai. Până să faci ceva… stai puțin cu mine de vorbă. Știu, toți prietenii tăi ți-au povestit cum o curvă nenorocită le-a frânt inima la un moment dat. Știu, mulți îți spun că e plin de nenorocite. Femei… citește tot Așteaptă să dovedești că te înșală.

Dă-i [play] și citește… Clipele ce trec se izbesc de asfalt la fel ca și picăturile de ploaie. Se adună, băltesc sub ochii noștri, ca niște mementouri triste ale îmbătrânirii propriului eu. Ne împingem singuri acele ceasurilor, pășind buimaci prin bălțile de clipe ce ne-au trecut… Ne grăbim bujbeci către propriul sfârșit, cu ochii orbi… citește tot Noi, cei mulți, suntem niște imbecili care ne mințim singuri cum că fericirea noastră stă în carieră, în bani, în aprecierea celorlalți…

Sigur, sunt momente când gloata asta buimacă se oprește și… redevenim indivizi, oameni care luați unul câte unul nu-și uită omenia. L-am găsit pe băiatul din microbuzul 60. Șatenul. N-a durat mai mult de câteva ore și-am ajuns la el. Și-a făcut timp și a răspuns, pentru asta-i mulțumesc. A scris asta: Logodnica mea a… citește tot Am găsit băiatul șaten din microbuzul 60

M-am mutat recent în Galați. Pe data de 03 noiembrie am urcat grăbită în 60. Urma să mă prezint la un interviu de angajare. [sursa foto] Trebuia să cobor la stația Potcoava, dar nu știam unde e. La următoarea stație după ce am urcat, a apărut EL. La început a stat în picioare, apoi, eliberându-se… citește tot Galați. Băiatul șaten din microbuzul 60

Vă mulțumim frumos pentru tot. Am oprit strângerea de fonduri. Alex nu mai este. 39. – După cum unii știu, Andreea (soția mea), Artemis (sora mea) și cu mine am înființat o asociație, Zâmbet și Suflet. Finanțăm această asociație din sumele strânse din reclama de pe cabral.ro și andreeapatrascu.ro, dezvoltând proiecte care susțin și ajută copii… citește tot Strângere de fonduri pentru Alex #colectiv

E solid prietenul meu. Și destul de înalt. Și râdem mult. Cu toate că nu știe de glumă, râdem mult. Alex Chelba îl cheamă. Și e un capsoman și-un fixist. Are 33 de ani și e un băiat serios. Uneori chiar enervant de serios. Muncește de rupe. Aleargă cu aparatul ăla al lui, cară multe kile de obiective, fuge dintr-un… citește tot Prietenul meu, Alex

De când am auzit de nenorocirea de vineri am considerat că nu trebuie să scriu pe blog sau Fb, cred cu tărie că în astfel de momente ar trebui rostite în spațiul public doar cererile de ajutor și informările relevante pentru a rezolva problemele. Nu înjurături, nu acuzații, nu bălăcăreli și judecăți. Primul moment… Acum… citește tot Trei momente: lacrimi, aplauze, bătaie.

Dă-i [play] și citește, de vrei… – Nu-l mai iubesc. Nu mai simt față de el decât o amiciție. Nu mai simt să fac dragoste cu el, nu mai știu cum să evit să ne apropiem fizic. Bună, eu sunt Alina. Am 27 de ani, sunt într-o relație de la 22. Vreau să mă despart de el… citește tot Și-a venit vremea despărțirii. Și unul va suferi.

Dă-i un [play] și citește… – Bună. Ce faci? Întrebăm automat. Creierul nostru ia genul acesta de grup de cuvinte ca pe o deschidere a discuției. – Ce mai faci?… nu mai este, de fapt, o întrebare. Pentru că nimeni nu mai aude răspunsul. Întrebăm din automatism, la repezeală, din complezență. Răspundem din automatism, la… citește tot Fiecare pentru el. Și nimeni pentru noi toți.