Asta m-a intrebat un domn pe la vreo 40 de ani cand am oprit la semafor, acum cateva zile. Eram pe bicla si omul a deschis geamul masinii, intrebandu-ma, dupa un salut scurt, cata rabdare am pe blog…
I-am promis ca-i raspund pe blog, ca n-aveam timp sa stam atunci niciunul dintre noi.
Deci… cata rabdare am pe blog? O sa explic pe exemple, c-asa-i cel mai usor.
a)
Eu zic: Mie imi plac mai mult masinile mov.
Comentatorul spune: Mie nu-mi plac masinile mov.
Rezolutie: Dar care masini iti plac?
b)
Eu zic: Ar trebui sa iesim la Let’s do it, Romania!
Comentatorul spune: Nu mi se pare ok, pentru ca ii incurajam pe altii sa faca mizerie.
Rezolutie: Poate am eu dreptate, poate tu… hai sa vorbim pe tema asta, o scoatem noi la capat cumva.
c)
Eu zic: E bine sa bei apa plata, au facut aia de la Dorna un studiu.
Comentatorul spune: Le-au scazut alora de la Dorna vanzarile de au facut studiu si au vrut advertorial?
Rezolutie: esti mai prost decat mine, te bag direct in spam, ca n-am timp de irosit cu “retardeniile” si rautatile tale tampite. Cat timp pleci de pe o pozitie atat de stramba, n-am nici timp si nici chef sa stau sa-ti explic tie.
Deci… am intotdeauna rabdare pe blog, ca de-aia am blog. Stam de vorba, discutam, dezbatem, ne contrazicem. Dar ne respectam, ne intelegem, ne ascultam argumentele.
Cand se trezeste cate unul sa incalce aceste cateva reguli de bun-simt… nu mai am rabdare. Chiar deloc. Pentru ca de-as avea ar deveni contra-productiv, ar consuma timpul degeaba si ar produce frustrari. Si nu vad motive pentru care asa ceva ar fi de tolerat.
Norocul este ca cei de pe-aci, in covarsitoarea majoritate, sunt oameni de bun-simt. Si mai destepti decat mine.
Si-atunci… rar ajunge cate unul sa nu-i fie acceptat comentariul. Dar si cand ajunge acolo…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.