Am multe cunostinte apasate de constiinta propriei persoane.
– Mai, eu am un nume, nu ma pot face de ras mergand cu bicicleta!
– Mai, dar cum sa ma prostesc asa, oamenii au niste asteptari de la mine!
– Vai, dar sa ma imbrac in asemenea culori nu se poate, am un brand de respectat!
Pe motivele astea, cel cu „oamenii asteapta ceva de la mine” si „am un brand de respectat”, oamenii astia se incorseteaza si se auto-sugruma cu niste reguli imposibile. Nu pot face aia, nu pot face cealalta, nu pot dansa prea mult, nu pot tipa la un meci, nu pot rade in voie, nu pot… ma intelegeti voi, un fel de inchisoare auto-impusa.
Intr-un fel este de inteles… oameni gandesc ca daca tu nu te iei in serios nu te vor lua nici ceilalti. Sa spunem ca e si asta un risc… dar cat timp iti faci treaba si ti-o faci bine… chiar le dai celorlalti dreptul sa-ti controleze si alte aspecte ale vietii tale?
Ce-i de facut? Pentru ei… nu stiu si, sincer sa fiu, nici nu cred ca mai sunt sperante. Daca te crezi printul mostenitor si ti-ai impus ca ora 5 a fiecarei zile sa te gaseasca la ceai… degeaba te iau eu cu forta la o shaorma, ca tot cu furculita si cutitul tau de argint o vei degusta, stergandu-ti delicat buzele cu servetul de matase.
Ce-i de facut pentru noi, ceilalti?
Pai… va spun o treaba: cu cat te iei mai tare in serios, cu atat isi rade viata mai tare de tine.
Aia cu sange albastru, botosei si bona, pian in sufragerie si ceai la ora 5 sunt putini… noi, ceilalti, hai sa ne distram putin in timp ce traim. C-apoi murim…
Ia zi, ai cunostinte din astea care se iau prea tare in serios?
P.S. Pozele sunt de la un shooting, chestia roz din capul meu e o fusta de-a Andreei. Care pe ea arata asa (cat se vede din ea, dar macar e clar ca nu-i a mea :p):
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.