Cabral Ibacka

Cât de mult te accepți așa cum ești?

Am 37. De ani, evident. De la foarte puțini kilometri am fost pus de către privirile, vorbele și faptele altora să fiu conștient de mine. De cum sunt, de cum arăt, de cum mă mișc.

Negru fiind într-o țară ”albă”, pentru mulți nu eram decât o maimuță. Uneori drăguță, mai ales mic fiind, de cele mai multe ori una urâtă.

Fiind atacat de mic pentru cum arătam, am început să vreau să mă cunosc. Lăsând restul de scârbe la o parte, asta a fost una dintre extrem de puținele chestii bune: am învățat să mă cunosc. Și-apoi să mă accept așa cum sunt.

Ba, în momentele în care modestia mai pâlpâie, chiar să mă iubesc așa cum sunt, oricât de masturbist ar suna asta.

Eu am nasul mic dar nările evazate. Am mâinile prea lungi. Și prea mari. Am 47 la picior. Sunt negru. Mă rog… maro. Am ochii prea mici. Și urechile exagerat de mici! Sunt prea mare și din cauza asta am tendința să stau cocoșat. Râd prea mult. Sunt gălăgios. Am copanele prea mari și buzele groase.

Așa sunt eu.

Așa arăt.

Așa m-au făcut natura, părinții, sportul și toate celelalte care m-au modelat.

Aici nu vorbesc de frumusețe, nu afirm că-s urât sau frumos, că-s normal sau anormal… sau alte interpretări imbecile ale unor amărâți care dacă n-au ce face se apucă să vorbească.

Eu vorbesc aici despre trăsăturile proprii, așa cum sunt ele, nu reinterpretate prin diferite standarde de frumusețe.

Nu e nicio acuzație.

Și nicio scuză.

Este o întrebare cât se poate de simplă: tu te accepți așa cum ești?

Sunt șanse să da. Sper că da.

Pentru că am cunoscut oameni care nu se acceptă așa cum sunt, oameni care se urăsc pentru un defect sau altul.

Tu te accepți așa cum ești?

Am cunoscut oameni care trăiesc chinuiți și mor chinuiți pentru că alții i-au convins că nu se încadrează într-un anumit standard de frumusețe.

Am cunoscut oameni nefrumoși care erau frumoși prin însăși atitudinea și felul lor de a fi. Am cunoscut oameni cu defecte fizice majore care, împăcați cu forma lor, își trăiesc viața mai frumos decât mulți… frumoși.

Te chinui să fii, să arăți, să exiști așa cum niște imbecile standarde de frumusețe îți repetă că trebuie să fii?

Așa uiți să fii tu, așa cum ai fost creat.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Andreea
    • 19.05.2015

    “you were born perfect cause GOD makes no mistakes” 🙂

    răspunde-i
  • tomytza
    • 19.05.2015

    Sareai gardul scolii (96), când jucam fotbal, și striga maica-ta după tine. Făceam multe nebunii, ce vremuri. Unii mai slabi, alții mai grași, unii albi, alții mai putini albi, unii nebuni ( varlan) dacă ti-l mai amintești, dar eram frumoși 😀

    răspunde-i
  • Andreea
    • 12.05.2015

    Era o vorba ” to be loved by others, you must love yourself” si adevarul este ca nu conteaza atat de mult ce zic ceilalti, atat timp cat tu esti multumit de tine insuti.

    răspunde-i
  • Rys
    • 11.05.2015

    Toti avem pitici personali pe care vrem sa-i dezvoltam si de multe ori nu se poate. Daca noi nu ne acceptam cum sa avem pretentia ca ceilalti sa o faca?

    răspunde-i
  • Amanda
    • 10.05.2015

    Eu merg pe principiul “natura nu face greseli”. Daca asa a trebuit sa fiu, asa m-a creat. Standardele astea de frumusete sunt comerciale, sunt o industrie, vin si trec. In plus, perfectiunea e plictisitoare, tot farmecul sta in imperfectiuni, diversitatea face lucrurile interesante.

    răspunde-i
  • Ce aveti, oameni buni? Ati picat in butoiul cu melancolie? Vine acum vara peste voi si, in loc sa iesiti afara si sa va traiti viata, filozofati si va ganditi la prostii! 🙂

    răspunde-i
  • problema nu e ca nu ma accept asa cum sunt dar nici nu fac nimic sa devin ceva de care sa fiu mandra…

    răspunde-i
  • ralcat
    • 08.05.2015

    Ce nu pot schimba … accept, degeaba mi-ar placea mie picioarele lungi de 120 cm cand eu am 160 cu totul … asta e, cu ale mele defilez.
    Fizic, ce mai pot imbunatati, din cand in cand mai incerc cate o refurbisare, o intretinere, o atentie la mancare.
    Dar in rest .. incerc din rasputeri sa evoluez, sa ma imbunatatesc, sa meditez, sa invat lucruri noi, sa ma slefuiesc.
    Complexa treaba cu acceptatul, e multa munca la etajul superior.

    răspunde-i
  • Cris-Mary
    • 08.05.2015

    Multi inainte. Raspunsul la intrebare e da si nu 🙂 Am lucruri pe care le accept si cu care imi este usor sa traiesc dar in acelasi timp am lucruri pe care le accept cu greu. Nu pot sa zic ca nu le accept deloc doar ca imi stau pe bibilica. Din cand in cand insa cand vad ca o iau pe aratura si nu ma accept imi aduc aminte de lucrurile bune si imi revin usor usor la normal.

    răspunde-i
  • ottilia
    • 07.05.2015

    Da. Eu ma accept asa cum sunt. Pentru mine conteaza mai mult interiorul si nu exteriorul. La interior mai am de lucrat, dar nu-mi fac griji, ma ajuta Dumnezeu !!!

    răspunde-i
  • Loading...