Va spun eu cat conteaza… enorm!
Sunt genul de berbec ce se arunca cu capul inainte, cu mult inainte sa se gandeasca sa-si protejeze propriul fund. Ca e un om de-a alunecat in sant din cauza zapezii, sau ca e altul caruia tocmai ii ia foc masina… sar s-ajut.
Ei bine, pana acum am ramas astfel – vorbind numai de zona auto – fara vreo 7 sau 8 stingatoare, vreo 2 cricuri, mai mult de 10 spray-uri de reparat pana si mai mult de 12 triunghiuri reflectorizante. Nu adaug si vanatai, zgarieturi si alte tumefieri si excoriatii.
De cele mai multe ori oamenii sunt socati dupa accidente si nu apuca sa-ti multumeasca. Nu ma supar pe ei, au alte probleme, ii ajut cu drag si le doresc binele.
Ceilalti, insa, pe care-i culeg de pe marginea drumului, au prostul obicei sa uite sa spuna acel simplu, ordinar, comun si deloc spectaculos “Multumesc!”.
Dupa accidentul ala nasol cu Merc-ul am sarit sa ajut pe altcineva. N-am mai scris pe blog ca incepea lumea sa spuna ca m-am apucat sa sabotez oamenii doar pentru a avea subiecte si pentru a-mi face imagine de Superman. N-am scris dar cand a fost cazul sa sar… am sarit si-am ajutat. Si bine am facut.
Doar ca acel “Multumesc!” n-a mai venit.
Ei bine, exact genul asta de faza iti taie cheful sa mai intervii si cu alte ocazii. Ca tu lasi ce faci tu deoparte, te agiti ca sifonul, iti risti uneori si fundul si crestinul ala… nici macar o saracie de “Multumesc!” nu poate spune…
Numai ca se combina, cumva. Baiatul cu Merc-ul lovit a postat, la cateva zile dupa intamplare, mesajul asta:
Asa ca mergem mai departe… una calda, una rece.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.