Cat de fragili sunt oamenii din jurul nostru…

… si noi nu ne dam seama. Luam drept adevar primele aparente afisate de ei si ne comportam cu ei ca atare.

masti care plangDa-i [play] si citeste in continuare… [sursa foto: Dreamstime]

Oamenii se autoconstruiesc in spatele paravanelor. Paravane bazate pe minciuni si exagerari.  Oamenii se pitesc de oameni, pentru ca oamenii sunt – in mare parte – nemultumiti de „eu”-ul pe care-l poarta prin viata.

Oamenii – la fel ca si animalele mici, cele care se simt vulnerabile – incearca intotdeauna sa para „mai”. Mai puternici, mai mari, mai relaxati, mai bogati.

Oamenii nu-si recunosc vulnerabilitatea si slabiciunea de buna voie niciodata. Cu toate ca ei sunt, de fapt, usor de atins, sunt usor de zgariat, sunt friabili… fragili.

Iar noi nu tinem cont de asta si atacam, de cele mai multe ori din furie si la nervi, fara a ne potenta. Lovim cat stim noi de tare, pentru ca cel din fata noastra, cel cu care luptam, se arata invincibil, pare mare, declara ca este puternic. Si-atunci trebuie lovit tare, ca altfel nu simte.

Si-asa ne trezim de multe ori ca la o cearta fara miza atacam un amic, un prieten sau o cunostinta mult mai tare decat am vrea. Jignim, ii aruncam in fata adevaruri pe care noi le vedem, ii supliniem nereusitele si esecurile pana el cedeaza, pana il punem la pamant si nu mai misca.

Si de-abia atunci ne dam seama ca omul ala nu era deloc asa puternic cum incerca sa se arate. Si din cateva vorbe, cateva ironii si alte cateva rautati… l-am ranit nepermis de tare.

Pentru ca oamenii, cu toate ca par mari si tari… sunt fragili. Nu uita asta si ai grija.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • 1nu
    • 07.08.2013

    Uau! Combinatia dintre melodie si text iti inspira suletul. 🙂

    Pe o alta nota, in timp ce citeam textul, m-a lovit o intrebare: de ce nu scrii tu cu diacritice? Si inainte sa par ipocrit pentru ca nici eu nu scriu acum, atunci cand scriam pe blog scriam cu diacritice, chiar si in comentarii.

    Spun asta pentru ca atunci cand il citesti, creierul e mai concentrat sa citeasca mesajul, nu sa faca mental transformarea intre fata si fata ca sa vada care se potriveste in context.

    PS: Față era primul. Și cu ocazia asta mi-am configurat și tastatura în limba română pe laptopul de la serviciu. 😀

    răspunde-i
  • Mihaela
    • 07.08.2013

    Oamenii din spatele paravanelor de minciuni si exagerari nu sunt oameni, oamenii care se pitesc dupa oameni nu au argumente si-si cauta avocati care sa le justifice nereusitele, oamenii care vor sa para ca sunt altceva sunt frustrati. Faptul ca se vor superiori unor oameni nu o sa-i faca niciodata sa fie acolo unde gandesc ei. Se balacesc in noroiul fantasmagoriilor lor si se simt jigniti daca le atragi atentia. Se simt jigniti pentru ca niciodata nu se pot gandi ca ceilalti din jur nu le accepta minciunile dupa care se ascund si pe care si ei au ajuns sa le creada.
    Si sunt de acord cu Lilly: Oameni adevarati si prietenii adevarati nu stau dupa paravane. Si nu-ti jignesc inteligenta numai ca sa se simta importanti!

    răspunde-i
  • Ana
    • 07.08.2013

    Am inceput sa devenim din ce in ce mai rai… Parca societatea ne indeamna sa fim asa !

    răspunde-i
  • lillly
    • 07.08.2013

    Oamenii Adevarati n-au nici o legatura cu minciuna, vulnerabilitatea, violenta ,e.t.c.cu……(ma rog) cu cele”enuntate”de tine, Cabral, dragule! Oamenii Adevarati traiesc printre Noi. Mai greu e sa-i „Descoperim”!

    răspunde-i
  • Alissa
    • 07.08.2013

    Este o binecuvantare sa fii vulnerabil, daca avem puterea de a-I vedea bogatia.
    Am gasit un filmulet interesant pe tema asta : http://www.youtube.com/watch?v=iCvmsMzlF7o

    cu bine,
    Alissa

    răspunde-i
  • Catalin
    • 07.08.2013

    Eu am o singura nelamurire. Ce inseamna „ii supliniem nereusitele”, ca n-am mai auzit expresia asta pana acum? 😛

    • Cabral Ibacka
      • 07.08.2013

      Supliniezi este cand bagi o linie dedesupt si o supliniezi, adica ii faci o linie supt ea. :p

    răspunde-i
  • Alexandra
    • 07.08.2013

    Intotdeauna am incercat sa-mi impun o anumita atitudine , de multe ori gresita, rea , de superioritate, dar numai pentru ca imi era teama… pentru ca vedeam cat sunt de puternici de fapt cei din jurul meu si cat de fragila eram eu… nu am vrut sa se vada asta la mine si sa las sa fiu ranita, dar se pare ca atitudinea mea i-a ranit pe cei din jur ,iar eu am suferit mai rau…

    răspunde-i
  • Serban
    • 07.08.2013

    In cazul asta nu ar fi mai bine sa incercam pe cat posibil sa fim ceea ce suntem de fapt? Sa nu incercam sa parem mai realizati decat suntem, mai frumosi, mai …, mai…si mai…? te doare atunci cand te ascunzi dupa un paravan si cineva iti da cu el in cap. Cand nu ai paravan?

    răspunde-i
  • Miere Sabadus
    • 07.08.2013

    Este cu dus intors. De multe ori nu vrei sa jignesti, vrei doar sa-i spui prieteneste despre minciuna in care sta, iar in loc sa-ti multumeasca considera ca l-ai jignit. Da, pt ca adevarul doare, slabiciunile daca ne sunt aratate ne deranjeaza, iar in loc sa multumim cand cineva (nu cu rautate ) ne arata nivelul la care suntem, il excludem din cercul de prieten, ca mult mai tarziu sa realizam ca a fost un prieten adevarat. Intradevar, de foarte multe ori nu avem grija sa imbracam corespunzator vorbele sincere, iar de aici si certurile, mici dispute.
    Ceea ce am observat este ca nu mai detinem rabdarea, sinceritatea si omenia care a existat acum … 20 de ani ?
    De cele mai multe ori poate vrem sa facem un bine si prin gestul nostru, fara sa ne dam seama jignim persoana respectiva, iar in loc sa fim atentionati suntem pusi pe … roata de rezerva fara sa realizam de ce.

    răspunde-i
  • Herta Marius
    • 07.08.2013

    Un baietel era foarte dur cu cei din jurul lui si ii ranea de fiecare data cand avea ocazia.
    Intr-o zi, tatal lui il roaga sa ia ladita de cuie, iar de fiecare data cand simte ca vrea sa raneasca pe cineva sa bata un cui in usa din spatele garajului.
    Dupa ceva timp, baietelul reusise astfel sa isi stapaneasca furia, dar ramasese fara cuie.
    Bucuros a fugit la tatal lui si i-a spus ca nu a mai ranit pe nimeni dar in schimb a terminat cuiele.
    Tatal, multumit, a spus ca acum, pentru fiecare lucru bun pe care il face cuiva trebuie sa scoata cate un cui.
    Dupa mult timp copilasul reusise sa scoata toate cuiele. Bucuros il chema pe tatal lui sa ii arate ca nu mai are cuie de scos.
    Tatal il lua de mana si ii spuse:
    „Vezi… usa este toata gaurita. Fiecare cui pe care l-ai batut a lasat o urma. La fel este si cu ranitul persoanelor. In momentul in care ranesti pe cineva, faci o rana in sufletul acestora, iar aceasta nu se vindeca”
    –––––––––––––––––-
    Din pacate noi, nu ne gandim la ranile pe care le facem.

    răspunde-i
  • Loading...