Cartea de la ora 5, review

Am salutat și m-am bucurat când am aflat că Dan C. Mihailescu a primit sprijinul emag în demersul lui de a aduce în continuare cartea în casa omului. În casa omului interesat de carte…

Am așteptat cuminte să publice prima emisiune, mi-am făcut o limonadă și-am dat [play].

Ce e de zis: atmosfera e mai bună acum. Dan C. pare mai relaxat, poate și datorită faptului că nu mai filmează pe cromă (mă rog, chroma key), ci într-o bibliotecă.

Bun endorsement-ul lui Mircea Cărtărescu, o interacțiune care întărește proiectul.

Bun și subiectul ales, Solenoid pare a fi un subiect care la momentul ăsta incită.

Nu am de gând să comentez evaluarea/recenzia/recomandarea lui Dan C. Mihăilescu asupra cărții, nu cred că am căderea.

Nu cred că omul acesta mai are nevoie de recomandări în ceea ce simte și trăiește față de cărți.

Cât despre a-l contrazice… ceea ce face el este asumat subiectiv, e vorba despre ce simte omul. Nu-i poți spune, chiar de-ai vrea, că n-are dreptate.

Cam astea mi-au sărit în ochi vorbind despre conținut.

Celelalte-s de spus despre producție… și trebuie să recunosc că mă așteptam să văd un nivel mai bun al producției.

Ceea ce spun mai jos mi-ar plăcea să fie interpretat ca o critică constructivă, chiar sper să ajute pe viitor.

Când spun probleme de producție mă refer la câteva probleme de montaj, câteva probleme de cameră.

În primul rând avem probleme cu scharf-ul (putem a-i spune și șarf, desigur).. Pe interviul cu Mircea Cărtărescu nu știu unde s-a pierdut pierdut, dar n-a mai fost regăsit.

Un DOP clasic ar spune că imaginea e arsă, dar mie-mi place, se face un contrast frumos cu fereastra.

Din păcate slider-ul folosit nu e stabilizat, se cam zguduie imaginea (01:00).

Mergând mai departe îl descoperim pe Dan C. Mihăilescu într-un cadru bun, cu mișcări de cameră frumoase.

Camera este din nou pe slider, mișcările de cameră sunt fluide și compensează bine lipsa dinamismului dat de o filmare cu subiectul așezat într-o încăpere de mici dimensiuni.

Lumina-i bună, deși – din câte îmi dau seama – nu s-a folosit decât sursa naturală, una bucată fereastră.

Aici problemele vin de la reflexiile date de televizor (la un moment dat joacă în cadru și operatorul, până când se prinde și re-cadrează – 03:10).

Totuși, lovitura de grație la capitolul imagine o dă un plugin de stabilizare folosit. Sunt șanse mari să fie tovarășul Warp-Stabilizer.

Ăsta este un plugin de stabilizare bunuț, dar care dacă este aplicat unui material cât-de-cât stabil atunci ajunge să dea niște aberații vizuale măricele (vizibile mai ales după zoom-ul de la 04:12).

Per ansamblu e rău?

Nu, dar se poate mai bine (recunosc, știind că emag susține proiectul, aveam așteptări mai mari de la producție).

E un proiect de imagine?

Nu, ar putea rămâne și așa. Doar că ar fi păcat să ai un conținut bun dar de la care să-ți fie distrasă atenția prin greșeli de filmare/montaj.

Susțin proiectul în continuare, mă bucur că se face, treaba asta deschide o ușă foarte mare: producția independentă de conținut video serios.

Apropo: mai sunt patru ore și treizeci de minute până la publicarea următorului episod din Cartea de la ora 5. 😉