Care e cea mai bună cameră care filmează 360 de grade

Sigur, consider că pentru a face un test 100% concludent ar trebui să lucrez câteva zeci de ore de filmare cu cele câteva camere care filmează 360 de grade (sau soluție de filmat 360 de grade).

La momentul ăsta nu este posibil, dar am probat câteva dintre ele și, așa cum am promis acum două săptămâni, scriu câteva cuvinte despre camerele care filmează 360 de grade.

De la ce a pornit ideea și de cine este întreținut fenomenul: Youtube și Facebook. Ei susțin fenomenul, ei îl promovează, ei îl încurajează.

Și încurajarea asta vine mai ales de la ușurința de a reda filmele în format 360 de grade atât pe telefon cât și pe tabletă, laptop sau desktop. Vă spun din start că n-am apucat să explorez variantele de vizionare pe SmartTv.

Practic vorbim despre un format video nou, care are nevoie de o ”rearanjare” a materialului video astfel încât să poată fi vizionat.

Spus mai pe șleau, dacă vreau să-ți trimit pe mail/transfer/stick/etc un fișier filmat cu o cameră 360 de grade vei avea nevoie de un soft special care să-l redea cum trebuie.

În schimb, dacă îl uploadez pe Facebook/Youtube atunci îl vizionezi cu un browser normal sau cu aplicațiile native Fb/Yt.

Calitatea imaginii la camerele 360 este relativ slabă. Adică obișnuiți fiind deja cu standardul Full HD sau chiar 4K, normal că ochiul vede diferența de calitate.

Sigur, pe toate camerele despre care vorbim acum scrie mare că sunt HD. Da, dacă numărăm liniile așa reiese, că ne uităm la o imagine HD. Totuși, suprafața în care se extinde informația vizualizată nu asigură calitate vizuală HD.

Cum funcționează camerele 360? În esență niciuna dintre camerele astea nu filmează nativ 360.

Vorbim de camere entry-level care compun imaginea din două camere așezate spate în spate (Ricoh Theta S, 360 Fly sau Kodak PixPro 360 x 2).

Sau vorbim despre sisteme compuse, cele mai întâlnite fiind cele care folosesc mai multe GoPro-uri.

Ori putem ajunge să vorbim de bestii ca Nokia Ozo care are incluse opt camere 2K x 2K.

Diferența este dată de preț, așa cum se întâmplă întotdeauna în tehnologie.

Zona de entry level este acoperită de camere de 350-500 de euro.

Zona de mijloc vine cu costuri de 3.000 – 10.000 euro.

Zona de top marchează sec: 60.000 USD.

M-am apucat să evaluez ușor-ușor zona de entry și mid-level.

Am probat Ricoh Theta S, am butonat 360 Fly, Kodak PixPro 360 și un sistem 360 cu 7 GoPro pe care îl folosesc colegii din Pro.

Diferența de calitate dintre entry-level și mid-level este colosală. Dar și durerea de cap e proporțională.

Să le luăm pe rând:

Ricoh Theta S: cameră bunicică, incredibil de ușor de folosit, memorie internă de 8GB (era loc de mai mult). E trecută ca HD. Nu e. Dar calitatea imaginii este de nota 6 pe lumină mai slabă, nota 8 pe lumină bună, 8 în lumină mixtă.

Rezoluția la vizualizare 360 nu este spectaculoasă, dar este decentă. Deformarea imaginii la vizualizare este mică, cea mai mică din ce am testat eu. Claritatea filmării este de nota 7, părerea mea este că sunt șanse să se mai rezolve ceva la un update de firmware.

Aplicații bune, intuitive și stabile (nu am probat decât pe iOS).

360 Fly: cameră decentă. Relativ ușor de folosit, memorie internă de 32 de GB.

Din păcate are aberații mari (deformări de imagine) la redare, cumva softul nu reușește să turtească imaginea în așa fel încât să nu ai efectul de ochi de pește.  Sensibilitate la lumină ceva mai bună decât Ricoh Theta S, dar algoritmul de balansare în condiții de iluminare mixtă (cer și pământ, apă și pământ, soare și umbră) mi se pare că scoate imaginea mai arsă decât ar trebui.

Calitatea imaginii 7 pe lumină slabă, 8 pe lumină bună, 6 în lumină mixtă.

Aplicațiile disponibile sunt OK dar nu foarte intuitive și mănâncă ceva cam multe resurse.

Kodak PixPro 360 are din start o problemă majoră: este o cameră ultra-wide dar nu 360… pentru filmare 360 de grade cu ea ai nevoie de două camere de acest fel.

Așa ca în imaginea de mai jos. Deci prețul crește.

Și, mai mult decât prețul care crește, ai problema că trebuie să stich-uiești (să lipești, zic) imaginile rezultate din cele două camere astfel încât să ai o imagine de 360 de grade.

Faptul că trebuie să folosești două camere vine cu un alt minus: fiecare cameră își face propriul balans de culoare, alb și lumină, deci imaginile rezultate pot fi foarte diferite. Alte bătăi de cap la montaj.

Un mare plus vine de la faptul că Kodak PixPro 360 este o cameră 4K. Deci rezoluție… să tot fie!

Totuși, calitatea imaginii (informației) 7 pe lumină slabă, 7 pe lumină bună, 5 în lumină mixtă.

Tot ca un minus vine aplicația de smartphone care este greoaie și prea puțin intuitivă.

Deci, ca să concluzionăm… la entry-level, pentru moment cea mai bună cameră care filmează 360 este Ricoh Theta S.

Sau surata mai săracă, Ricoh Theta.

Are nativ două camere, un balans de alb și de culoare OK, ușurință în folosire și softuri bune și pe calculator și pe telefon.

Mai mult, poate face live streaming în format de 360 de grade.

Totuși, Fly 360 are o chestie foarte bună: este rezistentă la șoc și la apă. Deci ar putea fi o variantă mai bună pentru cei care practică sporturi extreme, dar cu limitările de care spuneam mai sus.

Kodak… nu, chiar dacă e 4K. Asta… nu. Poate o generație viitoare…

La mid-level avem varianta cu un grip special care primește mai multe GoPro-uri și imaginile rezultate sunt lipite ulterior într-un soft.

Acum… depinde de ce cheltuială vrei să faci: poți avea un sistem de 5 camere… poți avea un grip din 16 camere:

Dacă vom calcula că sistemul de fixare costă – să spunem –  de la 400 la 600 de euro, adăugăm camerele (să spunem GoPro 4) și ne iese un buget de minim 3.000 de euro. E ceva.

Dar să spunem că problema nu este prețul.

Adevărata problemă apare la editare. Pentru că avem cel puțin cinci materiale diferite care trebuie lipite între ele.

În cazul sistemului de care vorbesc eu aici, am probat un sistem cu șapte camere.

Ce presupune asta: ai șapte filmări diferite.

Mai mult, softul folosit în povestea asta nu lipește automat imaginile în așa fel încât să rezulte una singură. Lipirea o faci manual, la fel ca la Kodak, doar că ai… cel puțin cinci imagini diferite de potrivit.

De exemplu, pentru sistemul cu șapte GoPro-uri ai putea avea nevoie și de 2-3 zile pentru a reuși un stiching bun.

Marele avantaj este că filmezi în 1440×960. Ai rezoluție destulă.

Și imaginea finală are 1440 x 5 (7.000 pixeli?). Deci aici chiar vorbim despre rezoluție de broadcast, dacă-mi dați voie să folosesc termenul.

Cât despre calitatea informației… GoPro-ul are limitările lui, dar nu cred că poate spune cineva că imaginea n-ar fi bună.

Uite un material filmat cu varianta asta cu șapte GoPro-uri (trage cu mouse-ul de imagine pentru a vedea 360):

Deci: sistemul ăsta e unul cu rezultate mult mai bune, dar costă mai mult atât la nivel de investiție inițială… cât și la nivel de investiție de timp pentru fiecare producție în parte.

Legat de high-end… mi-ar plăcea să testez Nokia OZO, camera de 60.000 de dolari.

Pentru moment trebuie să-mi fac revizia la mașină… mai așteptăm. :))

O să scriu un post și despre ce înseamnă din punct de vedere audiență să publici filme 360 de grade, sper să am timp cât mai curând.

Acum, dacă aveți întrebări sau vreți să mă completați/contraziceți cu ceva… cu încredere printr-un comentariu.