Ce nu stii tu, domnul meu, atunci cand va despartiti, este ca ea va avea cam de 10 ori mai multe oferte de imperechere/sex/dragoste/iesit in oras decat tine.
Ce trebuie noi – barbatii – sa intelegem este ca atunci cand vine vorba de combinare in scopuri cel putin sexuale – cel putin in societatea noastra – femeile nu au altceva de facut decat sa… existe. O zic fara pic de rautate, ba chiar cu invidie, sa nu fiu inteles gresit, da?
Adica nu au altceva de facut decat sa existe in sensul in care strazile, birourile, barurile si toate celelalte locuri publice sunt pline de barbati care alearga cu limba scoasa. Dupa femei. Ele nu trebuie sa faca ceva activ, in momentul in care sunt singure si sunt on-the-market, ele tin (ca vor sau ca nu vor) un casting perpetuu.
Un casting pentru care tot timpul se gasesc aplicanti. Iar pe aplicanti nu-i cheama nimeni, vin singuri… pentru ca asa suntem noi, barbatii, catelusi simpatici si pofticiosi.
Bun. Ce e de inteles din asta?
Pai atunci cand te pregatesti sa-i spui:
– Draga mea, eu te parasesc, mi-am gasit una mai buna! Oricum, tu fara mine esti tangenta la zero, deci… pa!
… eu cred ca ar trebui sa te gandesti mai bine.
Pentru ca dupa ce va suferi dupa tine – daca o va face – ea nu va avea de facut altceva decat sa-si ia pe ea o fusta, o bluza si ceva in picioare si sa iasa din casa. Si din momentul ala… tocmai ce a inceput castingul.
Si sa nu faci cumva greseala sa zici ca a ta este uratica si ca nu gaseste pretendenti. Crede-ma, cenusareasa ta poate fi printesa altuia oricand, fara „doar” si „poate”!
De ce scriu asta? Pentru ca tot aud si vad barbati care se vaita ca…
– Uita-te si tu, ne-am despartit de doar doua luni si fosta mea are deja gagic, in timp ce eu stau pe bara!
Pai da, stai pe bara, pentru ca noi, barbatii, ne-am organizat gresit lumea!
Pentru ca intreaga poveste este o adevarata fanfaronada! Adica in timp ce fetele ne lasa sa credem ca ele sunt niste gaini fara cap care alearga prin curte, iar noi suntem niste adevarati ulii care le vaneaza pe ele… adevarul crunt este ca noi suntem niste curcani care se infoaie intr-o vitrina, aflati intr-un perpetuu casting.
Si cand te prinzi de chestia asta… te podidesc lacrimile si-ti vine sa-ti smulgi penele, una cate una, si sa te arunci de pe marginea balconului (sper ca stiti bancul cu papagalul alcoolic)!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.