Cand te prinde nevasta in fapt…

Ma ridic incet si ma duc spre dus. Verific alarma, vad ca-i armata de noapte, semn ca-s singur in casa. Ma tarai incet si morocanos catre baie, ma indes intr-un dus prelung si cam rece, sa ma trezesc rapid.

Ies din dus si intind mana dupa un prosop, aud cum se dezarmeaza alarma.

– S-a intors nevasta-mea. Perfect, mananc si eu un mic-dejun cald! Si ies cu prosopul in mana pe hol, s-o intampin.

Din prima secunda in care am vazut-o mi-am dat seama ca s-a intamplat ceva rau.

Pana sa intreb eu ceva, imi zice:

– Asa prost sa fii? Unde e parasuta?

Eu fac ochii mari si din instinct imi strang prosopul drept pavaza in fata bijuteriilor regale, ridic sprancenele a mirare-intrebare in timp ce rotitele alergau buimace sa proceseze faza si posibilele variante.

– Nu m-ai intrebat cat filmez azi si te-ai asteptat sa filmez toata ziua. Si-am venit acasa mai repede.

– Pai nu stiam cat stai la treaba, dar eu tocmai…

– Tu tocmai stai ca Prostea in curu’ gol in fata mea si te balbai ca un tractor obosit. Unde-i proasta?

– Nu e proastã…

– Poftim?!

– Nu e proastã, nu-i desteaptã, nu-i aici. Adica nu-i nicaieri… da’ despre cine vorbesti?

– Vrei sa vezi cat stiu… si pui intrebari de gâgã. Te mai faci si de rahat… i-am vazut deja poseta aici la intrare, tu tocmai ce iesi din dus, in fata casei e un Beetle roz iar eu te sun de aproape o ora si tu nu-mi raspunzi. Macar fi barbat si glasuieste direct, nu te mai fofila ca o gaina jumulita.

Ma uit pe langa ea si vad, intr-adevar, o poseta. Si nu era poseta ei, ca le cam stiu. Dau sa ma preling pe langa a mea (brusc parea mai mare si mai amenintatoare decat un Boeing 747, parca nu-mi venea s-o rog sa se dea), voiam sa ajung la poseta si sa vad ce-i in ea. Si dau sa zic…

– Iubita mea, spune-mi despre…

– Tu sa nu ma „iubita mea” pe mine! Adu-o pe curca aia, s-o vad si eu. Si-ti spun sincer ca nu ma asteptam la asa ceva. Niciodata.

N-am reusit sa ma preling pe langa, n-aveam loc sa trec, am tacut. Ce era sa spun?! Nu intelegeam nicio iota, mi se parea ca jucam intr-o piesa absurda in care dialogul era suprarealist complet. Despre cine vorbea a mea?! A mea era mai nervoasa ca niciodata, dar era calma, in acelasi timp. Calmul acela despre care citesti in carti ca precede injunghierea sotului cu tot setul de cutite, accidental, de 76 de ori. Ce te faci, Cabrale, ca dac-o ia crestina pe nervi n-o potolesti nici cu jandarmii!

A inceput sa-i sune telefonul. I-a dat mukles.

Si incercam sa gandesc ceva prin care sa dezamorsez situatia, sa intelegem ce se intampla, asta inainte sa ajung kebab.

– Bine, hai in dormitor s-o vezi.

– E in dormitorul nostru?!

– Nu, e in baie.

Nu mai zice nimic, trece pe langa mine si paseste spre baie. Suna iar telefonul.

Pentru mine era deja o victorie, o indepartasem de noul set de cutite. O iau dupa ea. Intra in baie. Nimeni, evident. Inchid usa dupa noi si spun repede:

– Sa ma bata mama daca stiu despre ce-i vorba. Am vazut si eu poseta, da’ sa mor daca stiu ce naiba cauta in casa. Nu stiu ce-i cu ea. cat despre faptul ca-s tot o nuditate… acum m-am trezit, imi faceam un dus, de-aia nu raspundeam nici la telefon. Si nu stiu ce-i cu Beetle-ul roz din fata casei!

Se uita la mine si zice…

– Daca esti atat de tampit s-o arunci pe geam de la etajul 1, iti meriti soarta.

– Pe cine?!

– Pe posesoarea posetei!

– Nu stiu cine e posesoarea posetei!

– Deci a intrat o nebuna in casa, si-a lasat poseta pe hol, si in timp ce tu faceai un dus, perversa si nebuna naibii se pregatea sa te violeze, saracul de tine!

Ce era sa zic?! Ce?! Ca mai mult o enervam decat o calmam. Si, sincer sa fiu, si mie mi se pareau explicatiile mele cam de rahat. Asta chiar daca stiam ca-s nevinovat. Deci… ce ne facem, Cabrale?!

I-a sunat iar telefonul. Ca sa ia o pauza de la discutia cu mine raspunde. Zice un „Unde?” si asculta, apoi spune un „Cum arata?” si asculta, apoi spune „Bine, te astept.„, si inchide.

Se intoarce la mine si zice… senina ca o garofita, zice:

– Cred ca am pana la masina, senzorul asa spune, te rog sa te uiti. Si-am luat un bax de apa plata, te rog sa-l iei din portbagaj si sa-l aduci sus.

Ce era sa mai zic?! Am dat tamp din cap, mi-am luat ceva pe mine si-am iesit rapid, cu creierii aflati intr-un freeze complet. Cobor la masina bujbec, dau un reset la senzori si vad ca e totul OK, deschid portbagajul, iau apa si o iau incet inapoi. Claxoane din spate, ma intorc.

– Baaa, a mea ia pastilele pe dos, uita tot!

Prietenul Lavi tocmai parca masina, cu gura pana la urechi.

– Ce-i cu a ta? Ce-a uitat?

– Pai nu ti-a zis Andreea? A mea a uitat la voi aseara, dupa gratar, poseta cu tot cu cheile de la masina si telefoane si de-abia cand a vrut sa iasa din casa si-a dat seama ca nu le mai are.  Am refacut filmul, mi-am dat seama ca e la voi si-am sunat-o pe Andreea – apropos, greu mai raspunde la telefon azi – si i-am zis ca vin s-o iau.

Si uite cum, in cateva secunde s-au limpezit toti norii de pe cerul vietii mele…

De doua zile o tin pe nevasta-mea in niste misto-uri c-o ustura si rochia de pe ea. Si poseta! 😀

Totusi, nu-mi vine sa cred cat de calma a fost. Eu nu stiu daca as fi putut fi la fel de calm.

Ia zi… te-a prins perechea ta cu altcineva? Cum a iesit? 😀

P.s. In imagine zambeste sinistru noul set de cutite. De ala din stanga mi-era mie, i se spune Nemilosu’. Ca taie, nu iarta…