Animale sociale ce suntem, ne traim superbele vieti ghidati dupa reguli, limitari si frici.
Dupa ce zeci de ani ne-am repetat ca niste tampiti ca “daca esti bun esti prost”, frica asta de a fi luat de prost a reusit.
Nimeni nu vrea sa fie prost. Si decat sa fie prosti de buni, aleg toti sa fie rai.
Si iata-ne in mijlocul societatii moderne mandri ca niste rahati in ploaie ca noi nu suntem prosti, refuzand sa intindem oamenilor o mana de ajutor si argumentand letargia asta nesimtita prin acelasi jeg oratoric: daca esti bun esti prost.
Unde duce asta? Duce la o degradare continua a relatiilor interumane. Pentru ca tu nu vrei sa fii prost de bun cu X, care vede si simte asta si alege sa nu fie prost de bun cu Y. Care Y in consecinta alege sa nu fie prost de bun cu Z.
Iar Z… este fix omul care te-ar putea ajuta pe tine sa iesi dintr-o mare belea.
Dar el, pentru ca a vazut trendul… alege sa nu fie prost de bun.
Si nu te ajuta.
Si-asa uite cum traim in societati, in cercuri de prieteni pline de oameni destepti, nu prosti.
Rai, nu buni.
Si hai sa-ti spun ce cred eu…
Cand esti bun… esti bun.
Dar cand nu esti bun… esti rãu*. Deci prost.
*ideea aceea filosofica conform careia fiecare chestie nu e alba sau neagra ci in tonuri de gri este o oboseala lesinata in cazul asta. Daca nu esti bun… nu poti fi altfel decat rau. Neutru in cazul asta nu exista.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.