Campaniile umanitare facute prost dau minus, nu zero.

Impartim discutia in doua… a) initiative caritabile particulare, si b) campanii umanitare.

In perioada asta, ca tot spuneam despre caritatea de sarbatori, foarte multi oameni fac cate ceva bun. E bine, incurajez initiativele astea, le aplaud, le laud.

Totusi, dupa cum stiti… drumul spre Iad e pavat cu intentii bune… multi se apuca de campanii pe cont propriu, fara sa aiba experienta. Si problema nu este ca fara experienta nu se poate face caritate, ci ca… daca nu te organizezi foarte bine se lasa cu fiasco.

Si sa te organizezi bine poate insemna ca trebuie sa-ti alegi obiectivele foarte bine, de exemplu. Pentru ca inca trei kilograme de ciocolata duse la orfelinatul din colt… se vor adauga celorlalte cateva kilograme de ciocolata aduse deja. Si asta nu inseamna decat ca va prisosi, nu ca bucuria orfanilor de-acolo va fi mai mare. Si poate ca trei asternuturi noi vor face mai mult bine decat cele nu-stiu-cate kilograme de dulciuri.

La fel e si cu cozonacii, dusi unde nu trebuie, sau hainutele duse la gramada, fara vreo legatura cu masurile copiilor respectivi… ajung carpe de sters pe jos.

Ce incerc sa spun este ca in momentul in care te hotarasti sa faci o actiune caritabila pe cont propriu, e mai eficient sa cauti, totusi, un sfat la o asociatie sau o fundatie care face asa ceva.

Da, e OK sa faci singur, sa simti bucuria ca tu ai facut totul, dar daca tot faci ceva… cred ca este la fel de important ca ce faci tu sa conteze, sa faca diferenta, nu sa fie doar o chestie… asa, ca sa fie.

Cat despre campaniile umanitare facute prost… decat sa te apuci sa bati toba prost, sa fii agresiv (asa cum am tot vazut in ultimele zile), sa compui texte pe care le vrei emotionante dar care sa fie pline de greseli gramaticale (cum am tot vazut), in loc sa incerci metode de manevrare psihologica ce nu tin nici la copii de 7 ani… mai bine te opresti. Pe bune, faci mai rau sufletului care are nevoie de ajutor daca faci genul de greseli enumerate aici.

Pe bune, opreste-te si cere ajutorul unora care stiu sa faca asta.

Dupa cum ziceam si la inceput… apreciez initiativa dar drumul ala pavat cu intentii bune nu duce neaparat unde-i bine. Daca nu te pricepi la ceva… intreaba pe cineva care se pricepe.

E mai bine asa. Pentru toti.

Bafta si spor!

Catalin Zălog

publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

Diana

08.01.2014

Rugaminte de suflet pentru cei care doresc sa ajute o persoana disperata din cauza unei boli neasteptate.

Bună!
Numele meu este Daniela Cocoș…

Povestea emoţionantă a unei doctoriţe care luptă să trăiască de patru ani, deşi medicii i-au spus soţului să se pregătească de înmormântare.
Viaţa minunată pe care Daniela Cocoş, un tânăr medic din Timişoara, o trăia s-a transformat într-un adevărat coşmar în urmă cu patru ani.
Femeia visa să ajungă un medic apreciat şi a făcut toate eforturile pentru a-şi îndeplini visul. A terminat Facultatea de Medicină la Timişoara, a făcut anii de rezidenţiat, însă din cauza bolii, abia anul acesta a reuşit să profeze doar o lună ca medic de familie.
„Povestea mea începe în anul 2009 când am fost operată de un chist ovarian endometriozic + multiple aderenţe uterorectale şi epiplonoparietale, multiple aderenţe între ansele intestinale şi cele două anexe, se pare că ceva nu a mers bine şi prin urmare anul trecut în noiembrie m-am operat din nou la Szeged în Ungaria (maghiarii nu acceptă formularul şi intervenţia se face cu banii jos, iar aceasta a fost 5000 euro, iar din punct de vedere al evoluţiei stării de sănătate … nici o modificare spre bine), din martie – anul acesta am început să mă simt din nou rău, am ajuns la 36 de kg şi un abdomen de parcă eram însărcinată în 12 luni.
Medicii au ajuns la concluzia că nu mai este mare lucru de făcut şi i-au comunicat viitorului soţ să se pregătească de ceea ce este mai rău; s-a încăpăţânat, a întrebat în stanga, în dreapta şi cu ajutorul unor oameni cu suflet am ajuns în Austria la Viena la spitalul AKH (30 APRILIE 2013).
Aici diagnosticul iniţial a fost de suspiciune de cancer de ovar, ni s-a comunicat că la ei dacă vi din afară (dacă nu eşti asigurat în sistemul lor de sănătate ) ziua de spitalizare este de 1290 euro/zi, nu ne puteam permite aşa ceva, ne-am întors în ţară şi după o grămadă de drumuri mi s-a aprobat formularul E112.
AKH-ul mi l-a acceptat si a urmat internarea în 13 mai.
Aici s-au început o serie de investigaţii, în 14 mai am intrat în operaţie, în urma căreia diagnosticul a fost de endometrioză (endometrioză care a depăşit aparatul genital şi s-a extins în tot abdomenul prinzând aparatul digestiv, in urma acestei intervenţii m-am ales cu o pungă ataşată de abdomen în care se evacua scaunul – colostoma (anus contra naturii) şi mi s-a spus că o să mai urmeze una sau doua intervenţii chirurgicale ca să poată rezolva tot în abdomen şi să mă readucă pe linia de plutire.
În tot răul este şi un bine … s-a dovedit că nu a fost cancer, dar din păcate endometrioza a nenorocit aproape tot ceea ce exista în abdomen, afectând în principal sistemul digestiv şi renal.
În septembrie a urmat o nouă intervenţie chirurgicală, în cadrul căreia au scos tot din punct de vedere genital şi colostoma a fost transformată în ileostomă.
Din păcate au apărut complicaţii, s-a rupt artera iliacă externă, s-a realizat şi reconstrucţia vezicii urinare, s-a montat un stent ureteral, o altă pungă ataşată în partea stângă pentru evacuarea urinei (rinichiul stâng a fost şi el afectat) + o sondă urinară care trebuie ţinută până la urmatoarea intervenţie, aceasta va fi la începutul anului viitor când va fi scos şi rinichiul stâng.
Aşa am ajuns din om….neom, un medic tânăr, bolnav pe patul de spital din străinătate.
Săptămânal sau cel mult la 2 săptămâni trebuie să merg la control, aceasta în cazul cel mai fericit, fiindcă dacă ceva nu funcţionează (din punct de vedere renal) eu trebuie să mă întorc la spitalul din Viena. Prin urmare sunt o grămadă de drumuri, costuri suplimentare, dispozitivele pentru stome trebuie schimbate în fiecare zi , prin indulgenţă la 2 zile + medicamentaţia necesară …………. ce să mai spun din mai până acum am făcut faţă cu banii dar acum s-a ajuns la fundul sacului.
Îmi doresc să trec şi peste hopul ce va urma şi …. cât de cât să redevin om, să încep din nou să profesez meseria mea, cea de medic şi să pot ajuta alţi oameni la rândul meu, dar din păcate ca să pot trece peste toate acestea am nevoie de ajutor financiar.
VA MULTUMESC DIN SUFLET!”

Cum o poţi ajuta pe Daniela să lupte cu boala:
COCOŞ DANIELA:
CEC BANK (Agentia Calea Torontalului, nr.2A):TIMISOARA
RO14CECEC001946202029911 (RON)
RO55CECETM01B2EUR0874678 (EUR)
SWIFT: CECEROBUXXX
TELEFON: 0723.352.811
[email protected]

ŞTEFĂNESCU CLAUDIU RAOL ALEXANDRU:
OTP BANK (Sucursala Timisoara, Pta. Sfantul Gheorghe, nr.1):
RO56OTPV190000720971RO01 (RON)
TELEFON: 0788.251.832

Madalina

15.12.2012

Buna, Cabral!

Ma numesc Madalina Iacomi, sunt din Bacau, am 22 de ani.

Vroiam doar sa-ti arat ca o campanie, cu multa bunavointa, oameni care se implica fara sa astepte ceva in schimb si ceva organizare, reuseste “sa faca cateva suflete mai fericite”.

O sa postez cateva link-uri de la campaniile precedente. Am inceput umil, dar hotarati, in 2006. Cuvintele sunt de prisos! Daca doriti sa-i ajutati, contactati-ne!

Pagina principala: https://www.facebook.com/pages/Haideti-sa-facem-cateva-suflete-mai-fericite/198020560291573

2007 – Inceput de drum. 20-30 de oameni (prieteni) renunta la o bere pentru a oferi un moment de nepretuit unor copii care nu cer nimic mai mult decat putina atentie (orice fel de atentie)!) – http://gashka.pagini-internet.ro/copiii-de-la-orfelinatul-ghiocelul-l-au-primit-pe-mos-craciun-asa-cum-se-cuvine

2008 – De la orfelinat la sate! – http://gashka.pagini-internet.ro/si-am-reusit-sa-facem-cateva-suflete-fericite

2009 – Se poate si mai bine – http://gashka.pagini-internet.ro/si-am-facut-cateva-suflete-fericite-v3.0

2010 – Crestem mari fara sa ne dam seama. Poate nu realizam, dar crestem de la un an la altul. Nu e decat o bucurie in plus pentru ei! Noi facem tot ce ne sta in putinta .. aici am 3 link-uri:
* https://www.facebook.com/events/166349776723346/
* http://gashka.pagini-internet.ro/haideti-sa-facem-cateva-suflete-mai-fericite-v40
* Am reusit – http://gashka.pagini-internet.ro/si-am-reusit-sa-facem-cateva-suflete-mai-fericite-v40

2011 – E mai mult decat un obicei pentru noi, dar e mai mult decat o umbra de speranta pentru ei. Suntem aici! – https://www.facebook.com/media/set/?set=a.198029450290684.45734.198020560291573&type=3

2012 – https://www.facebook.com/pages/Haideti-sa-facem-cateva-suflete-mai-fericite/198020560291573

Va invitam cu drag la noi, la ei! Va asteptam, dar, mai ales, ei ne asteapta! 🙂

Multumim!

Cristina, incearca la tine in oras! La un orfelinat sunt intotdeauna bine primite! 🙂

Cristina

14.12.2012

Cabral, am si eu o groaza de haine care nu imi mai vin sau nu le port. Sunt pentru fete de peste 15 ani, si mai corpolente. Adica, am haine de cand aveam 15 ani, in stare buna, doar ca stau in sifonier de atata timp fara niciun folos nici pentru mine, nici pentru altii.
As vrea sa stiu, daca ma poti ajuta sa imi zici unde as putea sa le duc, sau vreo campanie care sa stie ce faca, sa se bucure niste copii de ele.
Multumesc

Și o idee reusită – Oferă în dar o biță! – o inițiativă sprijinită de toată comunitatea de bicicliști din București.

albert.alexasport

De acord ! In matematica minus cu minus fac plus , aici fac un mare esec plus o mare dezamagire !

Ana

Consider ca daca vrei sa ii ajuti pe acesti copilasi e bine mai inati sa mergi si sa vezi exact de ce au nevoie. Si daca le oferi o jucarie , sa fie macar ceva din ce isi doresc pentru ai putea bucura cat de cat. Si mai consider ca mai bine le oferi o caciula, un fular sau o soseta decat dulciuri. Mult succes Cabral.

Andreea

Ce faci tu cu manuta ta e bun facut. Eu ma straduiesc personal sa fac acest lucru tocmai din dorinta de a oferii acelor sufletele ceea ce au nevoie pentru a le fi cu adevarat util ajutorul meu.

Alice wonders

Ma bucura tare mult faptul ca iti folosesti influenta pentru a ajuta atatea suflete. Mie mi se umple uneori feed-ul de FB cu tot felul de povesti si mi se strange inima, zice Carbon bine in versuri ‘as vrea sa ii ajut pe toti si nu am putere’. Si da, decat sa arunci o umbra asupra unui caz cu mind tricks ieftine si greseli de gramatica, mai bine stai in banca ta.

Cabral Ibacka
- 14.12.2012
Pai.. da.
Cat despre cat fac eu… mi se pare perfect normal ce fac. Si sper sa am cat mai mult succes. 🙂

Campaniile umanitare facute prost dau minus, nu zero.

Pe aceeași temă

Comentarii