S-au auzit cateva ghio-gartz-uri, au fost cateva raspunsuri oloage, unu’ tusea – altu’ nu auzise intrebarea… in fine, sunt oameni cu cap si au impachetat raspunsul “nu stim” in cateva fraze iscusite.
Ajungem la momentul de azi, identic din punctul asta de vedere cu acela de care vorbiram adineaori, si imi pun aceeasi intrebare: “Cand?”.
Pen’ ca problema este simpla: vorbim de reviste / emisiuni auto. Adica despre afaceri. Adica despre niste oameni care scriu si vorbesc despre masini, finantati de domnii care vand respectivele masini.
Treaba se pune simplu: eu, importatorul, iti dau masina la test, iti cumpar si un spread in revista, si tu scrii. Dar nu uita ca si luna viitoare vrei spread cumparat in revista, si mai vrei si masini la test, si mai vrei si invitatii la lansarea din Spania.
Si va intreb eu: cat de prost sa fie redactorul ala ca sa se apuce sa enumere defectele masinii pe care tocmai o testeaza?
Pai… nu e. Si asa citim ca o tigaie care pe strada de-abia franeaza are un “comportament stradal superb”. Si la fel, citim despre o masina care sta pe roti ca si un Moskwich din “72 ca are un “comportament rutier de invidiat”. Sau si mai mult, citim despre o masina al carei motor lesinat de 1.2 aspirat are o “putere demna de invidiat”…
Exista o inter-dependenta lipicioasa intre importatori si titluri incat… revistele au ajuns un fel de pliante publicitare ale tigailor puse la vanzare.
Stiti unde este insa frumusetea? In felul asta revistele si emisiunile au ajuns la credibilitate tangenta la zero… Nenea care a ajuns acasa si se pune pe tron cu revista auto “X” in brate citeste articolele si se screme ironic la ce-i vad ochii. Pentru ca el vede ca drive-test-ul la masina “a” este la pagina 17, iar la pagina 22 se lafaie o mare reclama (ghici!) la aceeasi masina!
Care este solutia? E simplu: nu mai cereti bani de la importatori! Target-ul unei reviste auto este in mare majoritate masculin. Promovati, fratilor, produse care se potrivesc pe target-ul asta si lasati importatorii sa se roage cu bani de voi. De ce? Pentru ca atunci o sa puteti si voi sa scrieti ca masina “A” are un interior vomitiv, sau ca masina “B” consuma de te rupe!
Si stiti ce se va intampla atunci? Noi, astia de va citim, o sa cumparam revista “1”, pentru ca scrie pe bune, si o sa ne uitam cu scarba la revista “2”, pentru ca papa hAhAt cu polonicu’ ala mare!
Din punctul de vedere al importatorului, treaba se pune si mai simplu: decat sa dai bugetul la “z” reviste pe cuvantul carora nu mai pune nimeni baza, da masinile alea pe mana unor oameni normali, care sa scrie despre ele fix ce si cum li se pare lor. Dar pentru a face asta trebuie sa-ti asumi niste riscuri. Cum ar fi ca masinile tale nu sunt infailibile, nu sunt inventii de la Dumnezeu, ca se strica sau ca exista oameni care sa nu le adore.
Dar chiar si asa, vei vedea ca oamenii normali iti promoveaza masina mult mai eficient decat pliantele revistele de specialitate.
Vrei exemplu? Audi si SsangYoung. Si Citroen.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.