Bordeaux. Să bem un vin!

N-am stat mult în Bordeaux, n-am apucat să vedem foarte multe.

Dar i-am simțit ritmul, m-am plimbat pe străzile lui cochete și i-am ascultat trubadurii… unii dintre ei români.

Luminos oraș, plin de viață, dar cu un ritm destul de calm. Sigur, cu excepția sughițului… așa se explică toți militarii și polițiștii.

Pân’ la urmă s-a dovedit a fi alarmă falsă și s-au calmat toți, când am trecut prin Place de la Bourse adulții reîncepuseră joaca…

Pe treptele din dreapta am stat și-am ronțăit un sendviș, m-am trezit înconjurat de niște puști, liceeni americani, veniți cu școala în excursie.

Și m-au găsit fix pe mine să le testez cunoștințele de franceză.

După ce-am râs de franceza lor… a venit rândul să râdă ei de accentul meu. Au zis că nu credeau că există pe lumea asta un african cu accent de rus.

Am prins o vreme ciudățică, cu rafale de vânt și reprize de ploaie parcă prea rece, apoi soare puternic și cald, cald rău. Dar… na, nu c-a fost vreo dramă.

Mulți, foarte mulți turiști. Și norocul a fost că ne-am deplasat mai mult cu scuterul, pentru că n-au locuri de parcare nici să te dai cu fața de asfalt! Sau de piatră cubică…

Am făcut o galerie mai jos, poate-ți face plăcere să vezi și tu…