Subiectul este unul care nu se va usca, cel putin nu in viitorul apropiat, dar care nu este spectaculos deloc.
Totusi, eu il tot atac, pentru ca nu vad alta metoda de a schimba atitudinea asta paguboasa care zice „Romania e de rahat!„.
Stiu ca multe nu-s la locul lor, ca alte – si mai multe – trebuiesc schimbate din radacina, ca loc de mai bine gasesti la tot si-n toate insa… exista si lucruri bune, si nu-s putine. Trebuie doar sa le vedem, sa vorbim si despre ele, sa le potentam chiar daca o facem prin simpla mentionare a lor.
Si cred ca cea mai nasoala repercusiune a denigrarii tarii in care traiesti este propria frustrare… pentru ca daca tot repeti si repeti ca stai intr-o hazna… nici nu mai conteaza daca e sau nu hazna, tie ajunge sa-ti si miroasa a rahat!
Am citit astazi un articol de-al lui Florin Negrutiu (Gandul unui paduche mai spalat) si mi-a sarit in ochi pasajul asta:
Încerc doar să remarc că nu toţi românii sunt păduchioşi, ci doar cei care au păduchi, că nu toţi românii sunt nespălaţi, ci doar cei care nu se spală, la fel de bine cum nu toţi francezii sunt tâmpiţi, ci doar cei care fac glume tâmpite. Şi că Bucureştiul este frumos dacă ai timp să te dai jos din maşină şi s-o iei pe străduţe.
Omul zice bine… ne-am obisnuit sa gandim in clisee si generalizari si uitam sa luam lucrurile ca 1+1+1.
Si ce mi se pare cel mai pagubos pentru noi toti este ca… nu avem ochi decat pentru ce e rau. Parca avem – ca si la calculatoare ad-block-urile – un fel de „bine-blocker”, pur si simplu luam binele ca o exceptie plicticoasa iar raul ca o normalitate implacabila. Si atunci cand facem suma celor de peste zi luam in calcul doar raul, caci avem spam-filter activat pentru bine.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.