Noi, barbatii, ne facem de ras in varii ocazii. De cele mai multe ori, insa, ne facem de ras atunci cand vine vorba de o femeie.
Caci atunci cand vine vorba de o femeie ne apuca brusc toti testosteronii, umflam muschii, strangem fesele, indreptam spatele de zici ca mai avem putin si ne rasturnam, aruncam priviri ucigatoare si mistuitoare in jur, pasim ca niste cocosi gonflati artificial, vorbim mai tare si cu intr-un registru de mai jos, sa se vada ca avem… cu ce. Pe scurt… ne facem de ras.
Pentru ca atunci cand vine vorba de o femeie… ne aflam sub magia unui impuls ciudat, suntem condusi de o forta superioara noua, chiar extraterestra, as putea spune!
Forta asta, insa, nu e o chestie foarte greu de identificat. 50% din forta asta vine din instinct, de amprenta genetica, de mostenirea aia care ne spune noua „Impregneaza, ostene, asigura supravietuirea speciei!„.
Restul de 50% vine din educatie. Si aici nu ma refer la educatia de-acasa, cu toate ca si ea ne impinge in aceeasi directie. Ma refer la dresajul pe care il primim noi, barbatii, incepand de la perioada petrecuta pe bancile scolii si pana s-o luam cu picioarele inainte, spre locul unde ne odihnim printre flori.
Si daca pentru conditionarea data de informatia continuta in ADN, cea care spune ca trebuie sa polenizam cat mai des/mult/eficient, nu putem da vina pe nimeni… ei bine, pentru dresajul care ne influenteaza intreaga viata… dam vina pe femei!
De ce?! Mai intrebati de ce?! Pentru ca voi ne repetati la nesfarsit aceleasi chestii!
Ca trebuie sa fim barbati, ca trebuie sa conducem lumea, ca trebuie sa salvam lumea, ca un barbat adevarat nu plange, ca un barbat adevarat nu se lasa, ca un barbat adevarat nu se vaita!
Voi ne spuneti in felurite feluri ca el, barbatul adevarat, e puternic si muschiulos, ca are patratele pe abdomen, ca are umerii lati si privire sfredelitoare, ca da tare cu pumnul si ca nu are frica de nimic!
Si sa nu cumva sa aveti curajul sa ma contraziceti, ca asa e! Au facut vreodata femeile lobby pe la Hollywood in asa fel incat sa vedem si noi un film in care femeia salveaza lumea? Nu! Intotdeauna femeia (care nu stiu cum face ca aproape de fiecare data trebuie salvata de la un sfarsit tragic in timp ce a ajuns aproape goala) e cea care-l motiveaza pe barbat, iar asta se bate cu dragonii / infrange extraterestrii / alunga animalele salbatice / salveaza pisica din copac, asteptand apoi ca un pudel amarat o recompensa de la ea. Ea, care inca n-a pus nimic pe ea!
Sa nu ma contraziceti, ca voi ne-ati invatat ca barbatul perfect are patratele pe abdomen, de ajungem sa mergem – saracii de noi – prin oras sugandu-ne burtile, tinandu-ne respiratia si tragand aer in piept doar atunci cand se inchid usile de la lift! Toti visam numai patratele, ca astia care n-au patratele – la cat trebuie sa suga burta in public – nici nu ies din casa atunci cand sunt stricati la stomac, de frica sa nu se scape pe ei!
Sa nu cumva sa ma contraziceti, ca voi admirati, de fiecare data, eroul, salvatorul, absolutul! N-am auzit nicio fata spunand dupa un film „Mai, dar contabilul ala din spate, ala cu ochelari, m-a starnit toata, ca ma si enervam cand se baga uratul ala de Bradley Cooper in cadru si-l acoperea!
Ca fetele spun „Fata, cand a intrat pe usa si s-a uitat cu privirea aia sfredelitoare la mine am lesinat toata!„.
Ca daca fetele ar spune si ele „Fata, a intrat el in incapere, ezitant si timid, si la un moment dat si-a indreptat ochii umezi de Bambi spre mine si m-am indragostit de el din prima!” am alerga si noi, barbatii, prin oras cu ochii umezi si moi, de Bambi, incercand sa va cucerim.
Dar nu-i cazul, voi vreti privire de Matthew McConaughey sau Taylor Lautner, fi-i-ar patratelele de ras sa-i fie!
Deci nu va mai vaitati, fetelor, ca-i plin orasul de cocosi gonflati care-si tin respiratia, sa nu se vada burta, in timp ce rotesc ca nebunii ochii a privire arzatoare si sfredelitoare… ca e vina voastra!
[da’ las’ ca ne-am gasit si noi razbunare, dar va povestesc de ea ceva mai incolo…]
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.