Așa vom arăta, oare, atunci când timpul se va scurge și mai tare?
Să fim noi gașca asta? Băiețeii peste care au trecut zecile de ani, stând de vorbă răscrăciți peste Pegasurile noastre vechi?
Să avem noi norocul ăsta… sau să ne vedem împrăștiați care-încotro, prin țară, prin Europa sau prin lume?
Când i-am văzut pe băieți n-am putut să nu-i admir. Și după ce-am tras cadrul m-am pus pe-o bordură, cu gândul la băieții mei, cei cu care toceam cauciucuri de biclă prin Orășelul Copiilor și prin Tineretului.
Ce m-a făcut să zâmbesc larg a fost că la câteva minute după, din exact același loc, am tras cadrul ăsta:
Tot noi, băieții… dar ceva mai devreme.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.