Back.

Ne-am intors ieri dar asta e prima data, in aste doua saptamani, cand pun mana pe comp…

Ce s-a intamplat? Stati c-o iau cu inceputul… am plecat in Portugalia. Tara frumoasa, limba frumoasa, vreme frumoasa. Astea erau premisele, cel putin din punct de vedere teoretic. Practic… cu doua zile inainte sa plec m-am procopsit cu-n microb in gat. Am luat trei sugiucuri si-un Algocalmin, cu convingerea ca e de la vreo inghetata perversa. Am vazut ca nu ma lasa… m-am dus la doctor. Dom’ doctor spune raspicat “Baiete, amigdalita e, Augmentin scrie pe tine!“. Am inceput sa iau antibioticul ala, multumit c-am scapat de belea.

Dar… nope! S-a transformat intr-o infectie din aia de zile mari si m-a luat fix in aeroport (bine, inafara de Blue Air nu are nimeni curse de la noi la Lisboa, asa ca am decolat de pe Aerogara Comunala Aurel Vlaicu Baneasa). Si pe aeroport rau si rau, si febra, si frisoane… pana la urma ma las convins si se cheama salvarea. Nu vine 112, dar vine echipa de medici ai autogarii (ma scuzati, aerogarii), imi pun o mana pe frunte, concluzioneaza savant “Ai febra!“, eu casc gura – ei isi inghesuie privirile in omuletul meu – vine si a doua concluzie savanta “Ai o infectie mare!“. Si-apoi imi dau patru pastile de algocalmin: “Ti-am da mai multe, tu ai avea nevoie de ceva injectiabil dar… n-avem. Asta e.“. Si pleaca.

La doua ore de la ora programata pentru decolare ne urca si pe noi in anticele aftobuze cu burduf, alea ne duc la microbuzul cu haripi si… cu febra inainte, decolam si-o taiem in zbor catre Lisboa.

Pentru ca am decolat cu doua ore intarziere, am si ajuns cu doua ore intarziere… deci, clar, cocnluzie logica, zic, ceea ce a insemnat ca nenii de la Avis nu au mai asteptat dupa noi ca sa luam in primire masina. Asa ca, cu tot cu febra mea, a trebuit sa asteptam sa deschida oamenii taraba, caci sa facem patru ore cu taxi-ul dus-intors… lasati!

Si da-i cu frisoane, da-i cu febra, da-i nene… ca-i vacanta!

Pan’ la urma luam masina, mergem la hotel, eu ma invelesc cu tot ce era textil in camera aia, Andreea pleaca la farmacie (inafara de farmacista a luat tot)… pastile peste pastile, antibiotic, anti-febra, vitamine, pansamente pentru stomac, anti-durere… mai aveam putin si luam si gaz lampant, da’ de scapat tot nu scapam. Am vazut ca nu merge nimic si ca febra nu scade… hai la spital!

Se uita doctorul la mine-n gat, se ingrozeste, cheama o asistenta care-mi infige niste solutii in fund (mda, prin intermediul unui ac – a durut!), imi scrie o reteta cat un meniu de restaurant si-mi zice ca gata, e ok. El zice, da’ febra nu-i de acord cu el si dai si lupta-te cu ea parte-n parte!

Mai stau o zi cu febra-n brate, indopat cu medicamente de parca se dadea vreun premiu da’… rezultat nada, niente, rien si deloc!

Hai iar la spital… alt doctor, alte injectii, alta reteta…

Stiti reclama aia… Londra, vant puternic, coafura rezista! Asa si io… Lisabona, antibiotic puternic… febra rezista!

Patru zile cu febra peste 40, cu tratamente care nu functionau, nu mai reactionam la nimic… deja aveam halucinatii (am vorbit despre pui la rotisor, despre taxe si impozite, senzori de ploaie la masina si iar despre pui la rotisor… eu nu mi-aduc aminte nimic!).

Intr-un tarziu a incercat doctorul (al treilea) o chestie care a dat roade si m-a lasat febra, am reusit sa si mananc ceva si am luat-o spre bine. Si-apoi a urmat o vacanta frumusica, cu vreme buna si fara febra! Din pacate, insa, si fara net, caci nenii aia portughezi au impresia ca netul e o chestie, asa, de la extraterestrii… la hotel costa 10 euro / 5 minute si… nu mergea! Prin oras intrebam de wifi si se uitau la mine de parca le ceream praf de stele… nici macar la Starbucks nu aveau net! Pana la urma am abandonat cautarea, dar am si uitat ca l-am rugat pe Boghi prin telefon sa posteze aia cu Spital, asa ca atunci cand m-am intors si-am vazut atatea comentarii…

In sfarsit… we are back, sanatosi si cu bateriile incarcate, ma bucur sa va revad…

Voi ce-ati mai facut?