În primul rând trebuie s-o pârăsc pe individă… Andreea nu-mi mai gătește! Și asta este cu atât mai dureros cu cât chiar face spectacol în bucătărie (cu hainele pe dânsa, făcând mâncare, nu te gândi la perversiuni).
Și pentru că nu mai gătește – și pentru că m-am săturat de sandvișurile pe care știu să le fac – am început să mănânc prin oraș.
Așa că pe unde merg și găsesc ceva bun… o să scriu și pe blog. Dar nu te aștepta la feluri de mâncare din alea cu nume exotice și greu de pronunțat… sunt băiat simplu din popor, nu mănânc plefurestokerastehetane (adică n-am crescut la castel, cu botoșei și bonă, ceai la ora cinci și pian în sufragerie… așa că ouă-brânză-ceapă-roșii avem la preferate, nu vită de Tobe-Love-Kobe).
Tocmai am terminat de mâncat la Stadio (sunt încă aici, mai am ceva de scris, mai rămân până la 16:30, dacă ești prin zonă… pune o frână – sunt la nefumători).
Am mâncat două chestii banale dar delicioase: o cinstită salată de vinete cu roșii, plus două ouă ochiuri cu bacon.
Da, au și filosofii complicate în meniu dar când am văzut astea… omul simplu din mine a ieșit la suprafață.
Bune? Bune!
Vinetele făcute bine (da, n-au fost coapte ca pe vremuri așa că n-au și gustul ăla de afumat), roșiile de pe margine pregătite ca pentru bruschete (adică bine), ouăle ochiuri făcute clasic dar asezonate cu ceva bacon, ceva parmezan, niște ierburi (nu mă pricep, vezi în poze) și ceva mirodenii.
Clasic și bun. Meniul de prânz e 21 de lei (luate separat sunt mai scumpe, 35 de lei amândouă), o apă costă 8 lei.
Ospătarii prietenoși, serviciul rapid.
Ca minus este că nefumătorii sunt găzduiți într-un colț și toate TV-urile sunt în atrium, la nefumători nu e niciunul.
Fost la Stadio? Ce-ai mâncat? Bun sau nu?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.