Astazi scriu.

Asa arata postul acesta pentru ca am fost la scoala.

Am zis de multe ori, daca vrem sa condamnam pe cineva sa ne alegem in voie un adult, cu siguranta ca a gresit cel putin o singura data in viata asta.

Dar cand vine vorba de copii nu mai faceti diferente, n-au nicio vina ca sunt romani, tigani sau martieni. Sunt copii, au vazut lumina zilei acum cativa ani, nu si-au ales nici culoarea si nici destinul, s-au trezit in lumea pe care noi am adus-o in halul acesta si nu au efectiv nici o sansa in viata.

Vrei sa faci ceva bun astazi? Da-i click pe titlu.

Andreea si Nicusor sunt mai inalti, asa ca ii lasa pe colegii lor in fata.
In vara anului trecut, Andreea si Nicusor aveau 10 si respectiv 9 ani, dar nicio zi
de scoala. Din cauza saraciei crunte in care traiesc, parintii nu i-au putut trimite
pe copii sa invete. Pur si simplu nu aveau bani pentru haine sau incaltari, iar
pentru rechizite nici atat.
Prin Atelierele de Vara „Sotron” organizate de Asociatia Ovidiu Rom in satul celor
doi frati, copiii au avut pentru prima oara sansa de a tine in manuta un creion si o
carte-caiet frumos colorata.
Statisticile privind educatia din Romania sunt ingrijoratoare: intre 2000/2001 si
2005/2006 rata abandonului scolar in clasele primare s-a dublat, iar rata
abandonului in clasele I – VIII s-a triplat.
In 2007, atelierele de vara Sotron organizate de Ovidiu Rom in 60 de scoli din 8
judete au ajutat 1700 de copii ca Andreea si Nicusor sa se pregateasca pentru clasa
I, sa se inscrie la scoala si sa aiba o noua sansa in viata. Conceptul de baza al
acestui modul educational este acela al unei calatorii prin care sunt stimulate
dorinta copiilor de a invata si curiozitatea de a descoperi lumea, de la lucrurile
familiare si pana la stele. In fiecare zi copii descopera lucruri noi si raspund
unei alte intrebari. Sotron este in esenta o perioada de expunere intensa la mediul
structurat al scolii si insusirea unor cunostiinte de baza de limba, stiinte si
arta.
Exemple ca al celor doi frati demonstreaza, inca o data, ca sunt copii care se afla
in pericolul de a-si pierde dreptul la educatie daca nu sunt sprijiniti. Campania 2%
ne ofera sansa de a-i sustine!
Pana la 15 MAI fiecare cetatean din Romania poate contribui la reducerea abandonului
scolar prin sprijinirea copiilor din familii sarace directionand 2% din impozitul pe
venit catre Ovidiu Rom. Prin completarea unui formular puteti face o investitie in
viitorul Romaniei!

O cheama Hawke. Leslie Hawke. Da, e mama lui Ethan, domnu’ care da cu zambetu’ in populatie si lesina domnitele pe strada. Leslie e din alte tari, ce vin dupa alte mari, de pe alte continente.

Si totusi nu a venit in vizita si a zis „ce tara de rahat aveti” (asa cum ne repetam noi asta zilnic). A venit, a vazut situatia, si-a suflecat manecile si s-a apucat de treaba. O sa mai revin la subiectul Leslie Hawk si Romania, o sa vedeti ca e fascinant sa vezi la treaba un om care crede cu putere in ceva.

Pana atunci… baga nasul aici si trimite cei 2% catre ei.

1. Completati formularul 230 sau 200 (daca aveti si alte venituri pe langa salariu).
2. Trimiteti formularul prin posta sau depuneti-l personal la Administratia
Financiara de care apartineti, pana la 15 mai 2008.

Eu iti garantez ca banii vor fi folositi 100% pentru copii. Nu pentru masini, nu pentru case, nu pentru vacantele unor domni cu burti sau ale unor doamne cu fundul mare, doar si numai pentru copii.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • […] eu inca nu m-am hotarit. Prima optiune, care a devenit prima fiindca spune cineva ca isi fac treaba bine, este Asociatia Ovidiu Rom care trimite copiii la scoala. Copii care altfel n-ar ajunge acolo si […]

    răspunde-i
  • […] alt aspect pozitiv este sustinerea unor cauze prin campanii pe blog-ul sau, cum ar fi aceasta sau aceasta. Ca designer, sunt putin dezamagit de aspectul blog-ului, desi e lesne de inteles de unde vine […]

    răspunde-i
  • limpede
    • 15.04.2008

    Un demers extraordinar asta ca si celelalte ce privesc educatia copiilor nostri insa ma tem ca nu e rezolvarea.
    Nu stiu daca mobilizarea asta intru ajutarea copiilor nu poate avea efect invers asupra guvernantilor.
    Guvernantii nostri se poarta ca o famile de betivi. Tata se cearta cu mama zilnic, fiecare face ce vrea, se duce ori nu la servicu iar copiii lasati in plata domnului. Banii desigur pe tuica toti, inclusuv alocatia copiilor iar daca vecinii fac o cheta sa hraneasca si sa imbrace copilasii doar nu te astepti ca demersul asta sa-i trezeasca.
    Dimpotriva.
    Considera ca sunt degrevati de sarcina asta si se ocupa cu alta. De data asta la propriu; mai afc un copil ce la randul lui e preluat de comunitate, etc, etc.
    Un °perpetuum mobile° al indolentei si prostiei.

    Cred ca toate resursele ar fi mult mai bine gestionate si indreptate spre copiii carora le sunt destinate daca toti ochii (si toate vocile) ar fi atintiti asupra celor ce au datoria sa asigure viitorul tarii, pentru ca asta sunt acesti copii. Amaratii astia de azi care sunt abandonati prin spitale sau pe strazi, care invata in frig in scoli ce cad pe ei, care merg kilometri pe jos iarna pana la scoala, maine vor fi in doua locuri: ori vor popula carciumile si puscariile patriei ori vor fi cei ce ne vor conduce destinele.

    Scuze pentru comentariul kilometric insa e un subiect foarte important si nu poate fi discutat succint.
    Oricum in ultima vreme vad ca se inmultesc luarile de atitudine pe tema educatiei copiilor nostri si asta cred ca e un semn bun.

    răspunde-i
  • ucshiva
    • 15.04.2008

    Cica in Romania abandonurile scolare sunt mult mai scazute decat in alte tari. Iti caut articolul, daca nu crezi ! 😀

    răspunde-i
  • senise
    • 15.04.2008

    nu stiu daca va dati seama dar acei 2% chiar ajuta.
    decat sa-i dati la stat mai bine ajutati niste copii.

    răspunde-i
  • Jamilla
    • 15.04.2008

    Pentru Crys, care a scris mai sus : Crys, nu te pot ajuta cu mare lucru, insa solidarizez cu tine. Eu insami mi-am invins problema (auzul) si astazi sunt una din acei oameni care se mandresc cu ceea ce sunt si, cum-necum, mi-am „educat” lumea din jurul meu, acceptandu-ma asa cum sunt. Crys, pentru copilasii cu autism exista o terapie numita ABBA. Este scumpa rau, din pacate la noi in tara inca nu se aplica dar stiu ca la Bucuresti e ceva centru de zi pentru copilasii cu autism. Nu stiu adrese sau tel, poate gasesti pe Google. Mult succes si multa putere sufleteasca, eu una, iti tin pumnii cu toata inima! Orice ar fi, nu dispera. Oana R.

    răspunde-i
  • Jamilla
    • 15.04.2008

    Sunt specializata in minorii maltratati. Lucrez in domeniul asistentei sociale, nu numai cu copii ci si cu diverse alte categorii de populatie cu probleme. Nu fac pomelnic de laude si alte asemenea, spun doar atat: in fata acestui articol al lui Cabral, jos palaria. Realitatea poate fi si crunta, insa prin oamenii din jur, aceia carora le pasa, se poate un ceva cat de mic, cae sa aduca un zambet. O fi cliseu, insa e o viata pentru altcineva. Ma bucur sa vad si raspunsurile celorlalti la articol!!! Cabral, ti-am trimis la sectiunea „contact” 2 mesaje, ma scuzi de disturb 😉

    răspunde-i
  • larisa
    • 15.04.2008

    ma bucur enorm sa vad ca cineva se inmplica ca vrea sa faca , bv`o cabral mia oara ! tot respectu akm va las am un formular de completat !

    răspunde-i
  • Andra
    • 15.04.2008

    „Exact”-ul ala era pentru afirmatia cu zambetu’, nu? Da da, las’ ca stiu eu! 🙂

    Fundatii (serioase), sunt. Doar sa se gaseasca suflete bune, care sa ajute alte suflete. De putut, se poate!

    răspunde-i
  • crys
    • 15.04.2008

    Sa va spun ceva,sunt atat de multi copii aflati in dificultate,copii fara copilarie,copii care ar da orice sa fie iubiti asa cum sunt,suflete curate si triste de care nimeni nu are habar,e si cazul copiilor autisti,stigmatizati din momentul diagnosticului,fara drept la educatie si la dragoste.DA,este adevarat si chiar eu trec prin asta,pur si simplu nu vor sa-l accepte la nici o gradinita,toate usile le sunt inchise copiilor ca el,copii care nu au nici o vina ca sunt altfel dar din pacate traim intr-o societate care amendeaza orice abatere de la NORMALITATE,cum o numesc ei!

    răspunde-i
  • Loading...