Ma distrez de ceva ani in campul muncii. De la 17 ani tot sunt angajat. La inceput pe stilul “fara carte dar cu spor”, mai tarziu pe genul “am carte si am si chef”.
Ca si angajat, de la inceput am fost genul care, bine motivat, munceste pana la caderea de calciu.
De cativa ani sunt angajator. Am avut diverse domenii de activitate, de la productia de luminari de mari dimensiuni (IBACKA – e mort) si acum la vanzari de scutere, ATV-uri, snowmobile si alte jucarii de oameni mari (bykes.ro).
Cred ca punctual pot spune ca am ceva experienta in amandoua directiile, pot spune ceva care sa fie cat-de-cat bazat pe experienta.
Ideea e simpla: angajatul si angajatorul nu comunica unul cu celalalt. Si cand vorbim de multumiri, acestea sunt importante, vorbind insa de nemultumiri… astea ies la iveala doar atunci cand e prea tarziu.
Si aici pun in spatele angajatului o mai mare parte de vina decat a angajatorului. Pentru ca nu vorbeste. Pentru ca nu stie sa comunice nemultumirile pe care le are, de la programul de lucru si pana la salarizare.
Oamenii s-au obisnuit sa ia ce se da, nu sunt obisnuiti sa negocieze, nu sunt obisnuiti sa spuna unde ii doare. Pur si simplu muncesc intr-un anumit loc de munca pana cand frustrarile sunt prea mari. Si atunci cauta alt loc de munca unde o iau de la capat in acelasi stil.
Ce-i de facut? Inainte sa te decizi ca vrei sa pleci vorbeste cu angajatorul tau, ia-l pe sef deoparte si arata-i unde si ce nu-ti place.
Pentru ca sunt sanse foarte mari ca el (seful, patronul, spune-i cum vrei tu) sa se concentreze asupra altor probleme (si asta e greseala lui) si sa nu se uite ca ai programul prea lung, salariul prea mic in comparatie cu ce faci, sau oricare alta nemultumire.
Acum vreau sa va intreb pe voi de cititi aste randuri, sunteti multumiti de locul vostru de munca? Se pot imbunatati anumite lucruri? Va cautati un loc de munca?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.