Am aterizat la Los Angeles, LAX. Maaare inventia dar deloc complicata. Am inchiriat una bucata autoturism prin net (va zic despre asta in alt post), la aeroport ne-am suit in shuttle-ul firmei de rental (Advantage) si am luat masina. Pentru ca stiam ca avem mult de mers – si pentru ca subsemnatul e lung ca o zi de post – nu am luat din clasa cea mai mica ci am luat din clasa medie, un sedan de la Nissan (Altima). Alegere nu prea fericita… motorul de 2,5L consuma ca nemancatul, baluba se balangane pe toate axele de zici ca-i barca pe furtuna si nici nu avea navigatie.
Noroc ca Securista se pregateste intotdeauna din timp (si cu ajutorul Simonei – soacra mea si a bunicilor ei), asa ca eram pregatiti cu harti. Si desfasoara hartile si scarpina-te in cap, ca la prima vedere e la fel de greu sa te orientezi pe la ei asa cum ii era si lui Cristofor Columb. Da’ nu-i greu, odata ce incepi sa intelegi, asa ca ne-am gasit repede directia si-apoi hotelul.
Traficul in America, Coasta de Vest.
Pe Coasta de Vest distantele sunt mari, dar timpul de a le parcurge e mult mai mic decat la noi. Fara masina e greu sa te deplasezi, si cu toate ca au multe autobuze cam toata lumea se misca cu masina personala.
Bulevardele sunt largi, cu doua sau trei benzi pe sens, dar cel mai mult te ajuta ca prin mijlocul oraselor trec autostrazi de cate 6-7 benzi pe sens (in L.A. am numarat si cate 8 benzi pe sens + doua benzi pe urgenta, cea clasica de pe dreapta plus una pe stanga).
Daca ai condus prin Romania, si mai ales prin Bucuresti, si daca ai un sistem de navi la tine… e foarte usor sa te descurci pe la ei. In vest oamenii sunt molcomi, politicosi, atenti unii la ceilalti, si in trafic se vede cel mai bine. Te lasa sa schimbi banda de circulatie imediat, te lasa sa iesi in trafic, iti lasa si iti fac loc atunci cand ai nevoie. Si nu se claxoneaza. Aproape deloc. In doua saptamani de Los Angeles cred ca am auzit maxim 10 claxoane. Iar pe noi nu ne-a claxonat nimeni, cu toate ca – probabil – am facut cateva greseli.
Cum se acorda prioritate in America.
Ca veni vorba de greseli… ajungem acolo. Luam masina. Desfacem harta. Pornim catre hotel. Ajungem in prima intersectie nesemaforizata. In forma de plus, cruce, sau cum vreti sa-i ziceti. Toata lumea avea semn de STOP. Opresc la semn, din dreapta mai vine o masina si opreste si ea. Daca vine din dreapta are prioritate, deci astept sa plece omul, ca sa plec si eu. Ala statea pe loc. Eu… la fel. Din stanga mai vine unul. Opreste si el si asteapta. Eu asteptam in continuare dupa cel pe care-l aveam in dreapta. Si el astepta. Si cel din stanga. Toata lumea astepta!
[Soata incepe sa mustaceasca – tocmai ii spusesem – umflat in pene – ca am condus prin toata lumea fara nicio problema]
Zic E ceva ciudat aici si cred ca eu gresesc. Mai stau putin Si ei cum mine. Cand vad ca nu se misca nimeni si ca ceilalti doi incepusera sa flash-uiasca cu farurile… mai cu jena, mai cu sfiala, intru in intersectie si trec incetisor. Dupa ce trec ma uit in oglinda si vad ca trec si ei. Deci… e de la mine. Dar nu intelegeam de ce.
[Soata incepe sa zambeasca mascat]
In urmatoarea intersectie nesemaforizata dar semnalizata cu STOP patesc la fel. Trece unul si-apoi… toti ma asteptau pe mine. Bre, asta nu-i a buna, eu le dau prioritate de dreapta si ei o refuza. Si n-au cum sa-si dea seama ca nu-s de-aici, ce naiba, ca nu scrie „turisti” pe fruntea noastra. E altceva.
[Soata incepe sa rada – ii explic cu tafna ca am citit pe net ca astia din vest sunt extrem de politicosi]
La urmatoare intersectie cu STOP opresc si benoclez ochii. Era doar o masina, care venea din stanga noastra. Am prioritate de dreapta, zic, si intru in intersectie. Celalalt accelera si el, ne intalnim in mijloc, franam amandoi. Ma lasa sa trec. Nuuu, nuuu, ceva nu-i bine!
[Soata rade cu sughituri – Imi zice printre sughituri ca noroc c-am cautat pe google daca sunt aia politicosi, in loc sa caut daca au reguli de circulatie ciudate]
Peste 200 de metri vad oprita pe dreapta o masina de Politie. Trag in fata ei, ma dau jos, intreb din semne daca pot sa ma apropii, se da jos din masina un domn, asiatic de neam.
Bre, eu din Europa. Acolo noi avem o regula, buna – cred eu, care zice ca ala care vine din dreapta are prioritate. Si-i povestesc ce-am patit in ultimele 3 intersectii…
[Incepe si asta sa rada. Deja era prea mult…]
Radea asiaticu’ de-i sareau pistoalele si statiile de pe el. Si se pornea sa-mi explice si iar il pufnea rasul, si iar ii sareau statiile pe piept. Si iar. Pana la urma se linisteste si-mi zice: Primul care ajunge in intersectie are prioritate. Apoi trece al doilea ,si tot asa. E pe sistemul „primul venit, primul servit”.
Am zis ca face misto. Pai cum vine asta, primul venit-primul servit, e impinge-tava sau sosea?! Tre’ sa stau eu sa ma uit care opreste primul la STOP?! Haidi bre, glasuieste pe bune, ce naiba?!
Iar a ras. Iar mi-a explicat. I-am spus ca daca ma sui pe vreunu’ o sa declar ca din vina lui, ca el m-a invatat gresit. I-a pierit rasul. M-a dus la el la masina, a deschis laptopul (un Toughbook) si mi-a aratat articolul de lege. Atunci am inceput eu sa rad. El s-a acrit, ca ce-i de ras? I-am spus cum facem noi cu prioritatea de dreapta si a zis ca nu-i bine.
Ce era sa zic… Schimbati tot, c-am facut eu scoala la Ilioara si va invat eu!”? Am multumit frumos si mi-am vazut de drum. La prima intersectie cu STOP am numarat care-cum-a-venit si am trecut asa cum zicea asiaticu’. A mers. Fi-v-ar legile de ras, mai aveti multe de-astea?!
[Soata continua sa rada. Si de mine si de regula lor.]
In rest toate functioneaza ca la noi, n-am mai avut surprize.
Daca te opreste Politia in US e ca in filme. Stai cuminte la locul tau, cu mainile pe volan, si-asculti ce zice inarmatul. Care e politicos ca o domnita crescuta la pension dar care te arde la bani ca un politician roman. Cu zambetul pe buze. Daca esti recalcitrant iti pune catusele, te duce in fata masinii de Politie si-asa sta cu tine de vorba. N-am patit-o dar am vazut destui.
Am pus mai jos si-un filmulet, filmat pe o amaraciune cu doar 4 benzi pe sens. Stateam pe banda 3 caci pe primele doua era agitatie mare, ieseau si intrau de pe bretele, am vazut si eu la altii si-am facut ca ei.
[filmat cu Roadrunner HD1 de la Prestigio – foarte buna camera, o sa-i facem un review si pe CeRecomand.ro]
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.