Am un rost in familie. Al tau care e?

Vorbeam despre rostul fiecaruia in familie si despre persoanele care ne-au influentat decisiv in viata acum ceva vreme. Mi-a placut mult cum ati raspuns, se vedea si afectiunea dar si respectul fiecaruia dintre voi atunci cand povesteati despre cei care ne-au format asa cum suntem acum.

Da, continui discutia pornita la initiativa Inka, si – la fel ca si la prima discutie – vor fi premiate trei dintre cele mai frumoase comentarii de la postul acesta (votare prin thumb-up) cu doua rame foto si produse Inka.

Si continui discutia mergand pe aceeasi idee… a rostului in familie. Dar partea cu persoanele care ne-au influentat a fost mai importanta acum ceva vreme, la momentul asta s-a diminuat si acum a venit vremea ca noi sa ne facem simtiti in familie, sa ne facem utili, s-avem un rost…

Si cred ca depinde de noi sa fim amintiti cu drag de catre cei pe care i-am format si influentat.

Cat de mult contez in familia mea? Cat de util sunt? Cat de mult influentez? Influenta mea este buna sau nociva?

Te intrebi asta, chit ca esti frate sau sora, mama sau tata.

La mine… ca la multi altii. Am o fiica, o sotie si-o sora. Responsabilitatea cea mai mare o reprezinta fiica-mea, acolo sunt atent la fiecare nuanta, fiecare actiune are repercusiuni si, daca vrei sa fii un parinte bun… asta cere interes si dedicatie.

Care-i rostul meu? Sa pregatesc copila de viata. S-o conving ca pentru a avea mai mult trebuie sa invete, si-apoi sa munceasca. Sa-i arat ca oamenii sunt buni, dar pot fi si rai. Sa-i explic de ce-i bine sa fii corect in viata. S-o imping de la spate sa-si traiasca viata, nu doar sa treaca prin ea, sa se bucure de fiecare mic lucru si sa treaca peste ce-i greu cu zambetul pe buze. Si sa am grija ca ea sa fie bine.

Da, cred ca am un rost in familie, si daca stau sa ma gandesc superficial… nu-s asa important pentru lume, in general. Dar pentru familia mea cred ca sunt, si asta e o responsabilitate dar este si o bucurie.

Dar nu cred ca rostul in familie apare doar atunci cand devii parinte. Ai un rost si cand esti fiu sau fiica, frate sau sora. Si rolurile astea sunt la fel de importante pentru cei care-ti sunt alaturi in viata.

Tu ce rost ai in familia ta?

Catalin Zălog

publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

mona

18.01.2012

stiu ca s-a terminat concursul, insa simt si eu nevoia sa spun ce am pe suflet. de afara, rolul meu pare superb, am tot ce imi doresc, sunt o fiica iubita, o sotie devotata si o femeie de succes. dar adevarul e ca eu nu am nici un rol pe pamant, toate sunt de gura lumii, ce o sa zica vecinul, pisica sau vanzatoarea de la colt….
De fapt am rolul sa fiu eu mereu cea vinovata pentru toate problemele si greselile, am rolul sa supar pe toata lumea, am rolul s-o dau tot timpul in bara si sa nu fiu niciodata destul de buna pentru nimic….
singurul rol pozitiv ,este cel de a fi totul pentru catelul meu, insa si fata de el am gresit cu multe si regret enorm…..

ana

22.12.2011

oooooo..sunt plenipotentiala (asa cum obisnuia sa zica o colega de facultate): pt mama tin rolul de sot cand aduc bani acasa si platesc taxele si impozite si iau mancare, cand iau deciziile sunt capul familiei, sunt si fiica care inca sta cu ea si incearca sa o asculte si, de cateva zile sunt si iubita pentru prietenul meu care tocmai a poposit din tinutul nordic la tarii pe la mine…pana acum 2 ani aveam in grija in casa si nepoteii si, deci, cine facea temele???cine iesea pe afara cu ei??cine se ducea la gradi???ehe…kokodau plenipotential.ca sa nu mai zic ca era si bunicul la noi, care facuse o comotie cerebrala…….vremuri grele….in timp lucrurile s-au asezat si am ramas cu mama.as vrea ca de sarbatori sa fie toata familia acasa ca fiecare sa isi ia rolul in serios :)):))

popan mariana

FRUMOASĂ INIȚIATIVĂ!FELICITĂRI!FĂRĂ MINE, fiul meu și-ar găsi SFÂRȘITUL ÎN LUMEA NOASTRĂ!IERI L-AM SCOS DIN FURTUNILE lîăcomiei parveniților!și atât!mi-e greu să vorbesc!

Rolul meu e sa ii enervez pe toti :))))))), si stiti ce? Imi iese:))))), ca prea se lauda toti pe aici ce buni si tari sunt .

21.12.2011

Cand spun familie trebuie sa includ cel putin inca doua persoane, pe langa parinti, bunici si sora.
Am sa incep cu parintii, care sunt totul pentru mine, sunt cei care au tot timpul dreptate(desi de multe ori nu recunosc asta), sunt cei care ma sprijina si care sunt alaturi de mine in orice situatie. La fel incerc sa fiu si eu pentru ei. Fiind fiica cea mica, am rolul de a face pe toata lumea sa zambeasca, de a ma ‘maimutari’ din cand in cand, dar sunt si cea care la cea mai mica greseala plange, cea care nu poate sa spuna nici cea mai mica minciuna fara sa i se umple ochii de lacrimi.
Pentru sora mea incerc sa fiu un model, sa o fac sa nu se mai streseze pentru orice problema, sa fiu alaturi de ea atat in clipele fericite, cat si in cele triste(cu toate ca atunci ma apuc eu de plans si ea incearca sa ma linisteasca :D).
Pentru bunici sunt cea mai mica nepoata, cea care tot timpul ramanea cu ei in casa ca sa-i mai ajute(cand toti verisorii plecau la joaca), cea care ii suna doar ca sa-i intrebe de sanatate, cea care si-a petrecut fiecare Craciun pana acuma alaturi de ei.
Pentru iubitul meu sunt cea care ii duce mereu dorul, cea care de abia asteapta sa fie sotia lui, sa-i gateasca, sa-i faca toate mofturile si sa-l iubeasca neconditionat toata viata.
Si nu in ultimul rand, cea mai buna prietena a mea are cea mai mare nevoie de ajutorul si sprijinul meu in momentul de fata, deoarce tocmai a aflat ca mama ei are metastaze la coloana. Pentru ea incerc sa fiu puternica si sa ii transmit si ei aceeasi stare, incerc sa ii ofer speranta, incerc sa-i reamintesc in fiecare clipa ca singura nu va reusi si ca este Cineva sus care daca vrea poate schimba radical situatia.
Asta sunt eu pentru ei, iar pentru restul sunt doar o fata de 20 de ani, care incearca sa para puternica cand de fapt in interiorul meu se dau mari lupte.

cristina

Rolul meu…sa aduc mereu familia impreuna(mama,tata,sora,matusa,unchii),fac eu cum fac si mereu reusesc;sunt copilul cel mai rebel din familie;sunt mereu responsabila cu buna dispozitie;avut grija sa o fac pe mama sa uite de griji si sa il invat(sa ii aduc aminte)pe tata tot ce stiia inainte de AVC(accident vascular cerebral). >:d<:*

Iulya

Rostul meu in familie…pai in primul rand familia mea reprezinta: mama, tata, catelusa mea Maya, bunicii, iubitul meu si cei mai buni 2 prieteni care imi sunt ca niste frati.Inca nu cred ca mi-am gasit rostul dar vreau sa cred ca ii iubesc si le arat asta cat pot de bine si ii fac fericiti.Asta nu e doar rostul meu in familie, e rostul meu in viata.

antonia

nu stiu de ce, dar dupa ce eu si fratele meu ne-am mutat la casele noastre, practic familia noastra s-a destramat chiar daca parintii sunt inca impreuna…
asa ca rostul meu este sa aduc veselia si sa incheg familia. numai cand ajung eu acasa avem mese in familie, de Craciun stam cate 2-3 ore si povestim langa brad, vara mergem la picnic impreuna. eu am instaurat si ideea de a avea cadouri impachetate, fiindca e mult mai frumos sa desfaci un cadou decat sa ai un plic cu bani sau sa primesti cadoul cu o luna inainte. si tot rolul meu este sa tin „cursuri” de comunicare, in asa fel incat sa ne intelegem si sa ne toleram mai mult.
insa, fratele meu va avea o fetita in cateva luni si, nu stiu de ce, dar am impresia ca de acum ea va fi generatorul principal de uniune si dragoste in familia noastra.
cred ca o sa fac si eu vreo doi-trei ca sa-i tin pe-ai mei ocupati cu dragostea nu cu indiferenta (in special unul fata de celelat, nu fata de noi).

paula

Buna Cabral si cititorilor blogului tau!interesant post.eu am un frate,o sora,nepotel,parinti,bunici,veri si prieteni.dar familia mea este alcatuita din sotul si iubirea noastra,Vanessa.rolul meu este unul foarte important in viata puiul meu,spun important pt ca in mare parte de mine depinde cum va fi fiica mea cand va fi mare,ea ca om.si pt ca am doar 22 de ani ,incerc sa fiu foarte atenta in cresterea si educatia ei ca sa nu am ce sa imi reprosez pe mai tarziu.acum suntem la inceput de drum,are doar 2 ani si 4 luni.dar nu vreau ca nici o zi sa treaca degeaba…pt k timpul zboara pana cand ea va face 7 ani(cei 7 ani de acasa).sotul meu are o vorba,la o casa cea mai importanta este temelia,daca e buna si rezistenta,va dura o viata!asa si cu copiii.Sunt o mamica tanara,da,dar nu DOAR atat,mai am un rol de sotie,de iubita,de prietena si amanta a sotului meu!vreau sa am o famile frumoasa si sa nu ma cufund de tot in bucuria de a fi mama,astfel incat sa uit ca sunt si sotie(inca necasatoriti pt k nu ne-am gasit nasii 🙁 )

Adriana

Sunt fiica ce le multumeste parintilor ca m-au crescut frumos, ca mi-au oferit lectii care m-au invatat sa ma descurc singura si ca m-au lasat sa-mi iau zborul si sa-mi caut drumul meu. Iar acum fiica ii incurajeaza ca totul este bine si va fi bine chiar si cand nu e chiar asa, si care incearca sa pastreze relatia la fel de apropiata desi ne vedem mai rar.

Am un rost in familie. Al tau care e?

Pe aceeași temă

Comentarii