Am adunat ceva ani. Am aproape 15 ani de când sunt tată, aproape 20 de ani de televiziune, aproape 18 de kickboxing, aproape 10 de când sunt soț, zece de când am blog… și cred că s-ar mai găsi de adunat una-alta.
Nu m-am simțit niciodată bătrân, n-am avut niciodată regrete pentru anii care mi-au trecut.
Cu excepția asta.
Acum ceva zile am cunoscut oamenii despre care doar am citit în unele dintre zecile sau sutele de cărți pe care le-am avut în mână.
Am fost invitat într-o bază secretă a SIE. Serviciul de Informații Externe. Un serviciu de informații care opereaza exclusiv în străinătate, nu au operațiuni pe teritoriul României.
Am stat de vorbă cu eroii cărților pe care le-am citit atâția ani, dar… spre deosebire de cei din cărți… ei sunt români și luptă pentru România. Iar poveștile lor sunt mult mai palpitante și au mai mult suspans decât în cărți sau în filme.
Ca să fie clar din capul locului… de când m-au preluat și m-au dus la ”undisclosed location” am trecut propriul creier în ”do not trust them program”.
Pentru că nu poți merge în bârlogul vulpii… și să ai încredere să-ți bagi coada în copcă atunci când îți spune.
Așa că în tot ceea ce-ți scriu mai jos pune câte semne de întrebare vrei, hai să plecăm de la premisa că m-au împachetat și m-au păcălit ca pe ultima găină.
Pentru că am plecat încolo cu gândul ”nu crede nimic” și-am plecat de-acolo cu regretul că nu-s mai tânăr, să mă înscriu și eu în program.
Oamenii ne-au vorbit de multe lucruri, dar pe mine m-au atins definitiv la două dintre ele: viața palpitantă altfel pe care unii dintre ei o trăiesc și-au trăit-o… și lucrurile pe care ei le fac pentru România.
De multe ori eu sunt povestitorul. Ei bine, de data asta am tăcut, am stat la un pahar de ceva și-am ascultat. Multe ore. Se făcuse trei dimineața și noi, cei câțiva din jurul unei mese simple, nu știam cum să-i rugăm pe agenții cu care vorbeam să nu se oprească din povestit.
Am fugit în alea câteva ore prin Berlin, Paris, Kabul, Sidney și prin multe alte locuri. Am cunoscut oameni fără față, am trecut prin situații tensionate, am alergat prin subsoluri întunecate, am predat colete riscante, am călătorit cu nume false și-am mințit de-am rupt.
Îmi este foarte greu să scriu postul ăsta. Din simplul motiv că am fost atât de impresionat de ei, încât… știu că nu pot fi altfel decât subiectiv.
Sigur, meseria asta nu e una ușoară. Sigur, antrenamentul e greu, durează ani să iei un om normal și să-l transformi într-un operativ capabil. Dar mi se pare una dintre cele mai spectaculoase variante de a-ți trăi viața!
Cât despre patriotismul pe care-l pomeneam mai devreme… vorbesc des despre patriotism, am observat de-a lungul vremii că mulți dintre români văd în treaba asta mai mult garagață decât mândrie.
Totuși, pentru unii… ei bine, încă există ideea că e bine să faci lucruri și pentru țară, nu doar pentru propriul fund.
O să mă întrebi ce-am căutat la baza SIE, probabil.
Oamenii fac recrutări. Caută băieți și fete până în 35 de ani, cu ceva experiență de viață și care să-și dorească o viață altfel.
Nu e nevoie doar de tipul James Bond, pentru că în SIE munca e de echipă, așa că sunt la fel de căutați și cei care preferă să spargă o parolă în loc să arunce o mașină în aer. Sau cei care vor să-și folosească mult creierul și nu pumnii.
Ce-am făcut noi acolo a fost să înțelegem ce înseamnă să fii pe teren. Care sunt pericolele, care sunt modalitățile de lucru, cum se procedează în diferite situații.
Da, știu, mulți au impresia că românii sunt în coada clasamentului la aproape orice. Ei bine, în topul agențiilor de informații europene, SIE este pe locul doi.
Și-am înțeles de ce atunci când am petrecut două zile pline cu ei.
Am tras cu automate și semiautomate, am învățat ce înseamnă o urmărire discretă, am văzut ce înseamnă protejarea unor persoane în cadrul unei operațiuni petrecute pe teren ostil… dar am văzut și cum se transmit informațiile de la informator la handler, sau cum se pot ascunde și transporta obiecte în secret, cu ajutorul tehnologiei și iscusinței.
Uite cum se pot folosi obiecte false pentru a transmite mai departe informații pe diverse suporturi fizice: pietre false aruncate neglijent într-un parc…
Îți pun mai jos link-uri către ceilalți invitați la intimul și discretul eveniment. Pentru că ei au povestit mai mult despre tehnică, au pus și mai multe poze.
Eu am fost impresionat de oameni și de poveștile lor. Și cred, după două zile cu ei, că oricât de buni actori ar fi… ar fi putut să mintă la greu în ceea ce privește misiunile pe care ni le-au povestit (cenzurate la greu, desigur), dar n-ar fi putut mima atunci când a fost vorba de patriotism.
Pentru că ei nu se mândreau cu el, cu patriotismul. Ci îl luau ca pe un dat, o stare de fapt, o stare normală.
Și mi-a plăcut incredibil de mult să aud cum români foarte mișto fac lucruri secrete și periculoase pentru România, peste tot pe glob.
În încheiere… încă o dată îți spun, pune pentru tine câte semne de întrebare vrei în ceea ce privește ce-am scris mai sus.
Eu le-am șters pe-ale mele. 😉
Acum: eu nu știu dacă te-am făcut să fii interesată. Nu știu dacă te-am făcut să fii interesat.
Dar dacă ești…
Campania de recrutare SIE începe pe 2 aprilie.
Dacă vrei să vezi cât ești de bun sau cât ești de bună pentru a deveni spion… ai aici:
Iar în caz că te-ai hotărât… ai aici un formular de recrutare.
Later edit: au mai scris și Victor, Cetin, Vali, Costin. O să mai scrie și Răzvan.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.