O să scriu mai jos cum mi-am structurat felul de abordare și exprimare în spațiul ăsta virtual, în Social Media, astfel încât să fiu cât mai aproape de cum mi-ar plăcea să mă știu.
Practic am gândit inițial postarea complet diferit… mult mai colorată și mai exhaustivă.
Dar cred că e mai bun tonul ăsta calm, suav și liniștit.
Și scriu textul ăsta după ce văd din ce în ce mai des cum oamenii se suie unii peste alții din dorința de a le fi auzite părerile, de rezultă un tămbălău și-o hărmălaie că nu-ți mai deosebești gândurile între ele.
În primul rând, înainte de a scrie ceva, orice, mă gândesc dacă m-a întrebat cineva ceva.
Dacă mi-a cerut cineva părerea.
Dacă nu… dau frumos <backspace> și-mi văd de viață.
Pentru că, deși e o țară liberă, dacă nu m-a întrebat nimeni ceva, e aiurea să mă trezesc vorbind.
A, că-mi iau la mișto prietenii… asta e bonus și nu are legătură decât cu relația mea directă cu ei, oricare ar fi ei. Și oricum și ei mă iau pe mine peste picior… suntem chit. 🙂
La fel și în cazul în care cineva scrie la el pe perete o chestie cu care nu sunt de acord… dacă nu am o relație directă cu omul, ca să-mi permit să-l contrazic, mă abțin de la comentarii.
Pentru că e aiurea să mă trezesc vorbind neîntrebat.
Dacă mi se pare că aș putea să iau atitudine… mă duc la mine pe profil și vorbesc acolo.
Mai mult… mi se pare de râsul curcilor să mă apuc să-i cert pe oameni la ei pe profile și pagini și să le mai și zic cum ar fi trebuit să facă.
Pentru că… iar, nu m-a întrebat nimeni, nu mi-a cerut nimeni părerea, n-a venit nimeni să-mi zică „Hai, luminosule, adu strălucirea cunoașterii în viețile noastre!„.
Să nu mă înțelegi greșit, am și eu păreri.
Ohoho, plin de păreri sunt!
Am o opinie pe toate prostiile, că doar om sunt și eu și nu se face să treacă viața pe lângă tine și să n-ai o opinie pe marginea oricărui subiect.
Dar, deși e o țară liberă, consider că opiniile astea prețioase-foc ale mele mi le manifest la masa mea.
La mine pe blog, la mine pe pagină, la mine la masă.
Și dacă vrea cineva să vină la mine pe blog, pe pagina de Facebook, pe Insta sau mai știu eu unde… atunci alege să-mi vadă părerile. Care sunt oricum spuse pe tonul de „Eu înclin să cred că…„, nu pe tonul „Ăsta este adevărul, minunați-vă de ce deștept sunt, pupa-m-aș!„.
Și apropo de păreri… încerc întotdeauna să-mi spun părerile în domenii în care consider că am acumulat ceva experiență.
Că e lumea plină de Bulă-Niznai care e convins că ține sub căciula lui de astrahan toate răspunsurile vieții.
Și ultima chestie ține de tonul pe care-l folosesc.
E aiurea să dai cu pumnul în masă, oricâtă dreptate ai fi convins că ai.
E aiurea să-i cerți pe oameni pentru alegerile lor.
E aiurea să fii caustic și ciufut față de alegerile altora, cât timp ce fac ei nu te afectează pe tine.
Cuvintele… de multe ori strică.
Atunci când sunt folosite prost, strică.
Și-atunci de ce să stric? Nu-i destulă stricăciune în lume deja?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.