Ieri am fost la meci și cu toate că eram euforici cântând Deșteaptă-te, române! pe străzile Parisului am stat cu un ochi și pe povestea asta complet deranjantă a încercării de dezincriminare a abuzului în serviciu.
Am văzut mulți nemulțumiți din cauza faptului că oamenii se uită la meci sau își văd de viață… în loc să facă ceva pentru a stopa mizeria asta.
Avem de luptat împotriva șpăgii și n-ar trebui să le permitem combinatorilor ăstora să se scoată…
DAR: eu mă pricep la altele. Fac campanii de ajutorare a copiilor fără adăpost, instituționalizați sau care fac parte din familii cu probleme financiare. Fac campanii de strângere de bani pentru copii care au nevoie de operații scumpe.
Pe lângă meseria mea încerc să fac cât de mult știu și pot pentru… noi.
La naiba, plantez copaci și trec bătrânelele strada… dar la partea asta cu blocarea legilor și a combinațiilor politicienilor nu mă pricep!
Așa că voi, ăștia de spuneți că ne uităm la fotbal și mâncăm chipsuri în timp ce se fură țara de sub noi… explicați ce e de făcut.
Unde să scriem?
Că scriem!
Ce să facem?
Că facem!
Cu cine e de vorbit?
Că vorbim!
E de ieșit în stradă?
Hai! Fără combinații de partid, fără guriști penibili care să fure demonstrația unor români nemulțumiți, hai!
Dar nu vă mai văicăriți pe Facebook că nu facem nimic… dacă nu explică nimeni ce e de făcut.
Deci… facem ceva? Ce?
A, și, sincer, povestea aia cu petițiile on-line mi se pare apă plată… e ca și cum ne strângem în ghena blocului și urlăm cu mâna la gură.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.