Ai avut curajul să dai haina jos de pe tine. Mulțumesc.

Uite, eu cred că – din punct de vedere comunicare – online-ul este în prea mare parte nociv.

Pe lângă polarizarea intensivă pe orice fel de subiect, pe lângă lipsa de eleganță și bun-simț, pe lângă lipsa de interes la nivelul formei exprimării… cred că ce este nociv în comunicarea online vine din lipsa tuturor mijloacelor necesare: mimică și comunicare corporală non-verbală.

Și cred că toată agresivitatea asta conținută în mare parte dintre luările de poziție lasă urme adânci în dispoziția de a se deschide a oamenilor.

Stai… dă-i un <play> și mergi mai departe cu cititul. De ai stare și chef. De nu… ascultă muzica. E bună tare.

Pe scurt… mimăm, cum o făceam pe vremuri cei care am trăit prin cartiere rău-famate: o jucăm dur, nu ne arătăm părțile vulnerabile, mergem țanțoși și cu mișcări sigure și categorice.
Vrem să arătăm duri, nu vulnerabili.

Ei bine, după atâția ani de online (cabral.ro face anul ăsta 14 ani), cred că pot spune liniștit că poți considera o comunitate online împlinită și safe atunci când oamenii care fac parte din ea au puterea de a se deschide în fața celorlalți și de a-și pune pe tavă fricile.

Și am văzut asta, complet uimit, la comentariile scrise ieri la Dacă pur și simplu obosim?…

Oameni care au scris, cumva și ei uimiți, despre loviturile primite în viață. Drame, momente grele, deznădejde.

Nu m-am grăbit cu răspunsuri.

O s-o fac.

Cât știu eu de bine.

Așa cum simt.

Acum am vrut doar să le spun că… nu sunt singuri. Pentru că nu sunt.
Cumva ciudat pentru 2021, când toate lumea se urăște și-și ia morții la rând… noi pe aici nu suntem singuri.

Pentru că ne găsim secunde să vorbim. Minute să ne gândim unii la ceilalți.

Și pentru asta mă bucur tare. Și vă mulțumesc.