Le Mans 2014. Nebunia a început cu un accident la antrenamente, la 270km/h, mașina Audi R18 a fost redusă la un morman de carbon și plastic, toată lumea de aici n-a respirat pentru o clipă așteptând să vadă daca unul dintre ai lor o să plece sau nu. Loic Duval n-a plecat, e bine.
Așa arăta mașina după accident…
Un alt accident întâmplat joi a ținut să sublinieze parca cuvântul PERICOL, un spectru sub care se desfășoară întotdeauna un concurs unde limitele sunt depășite tot timpul.
Desigur, o dramă ca cea din 1955, când într-un singur accident de la Le Mans au murit 81 de oameni (pilotul și 80 de spectatori), nu mai poate fi repetată. Asta este fotografia luată imediat după accidentul din 1955:
Nu voi uita niciodată valul de tăcere rece care s-a lăsat peste Le Mans în 2013 când Allan Simonsen a intrat cu un Aston Martin în parapet și a murit. Eram pe circuit și am simțit efectiv cum reculul conștientizării morții pilotului i-a lovit pe toți, de la cei din public și până la organizatori și competitori.
Este, chiar dacă între ei sunt competitivi până la epuizare, o familie de oameni care se luptă – fiecare în parte – cu moartea.
Așa că la fel ca și ei trebuie să ținem minte și să respectăm potențialul pericol omniprezent la Le Mans.
Dealtfel… La Sarthe, circuitul de la Le Mans, este un adevărat cimitir. Lista cu piloți morți pe La Sarthe începe cu Andre Guibert, mort în 1925 cu un Ravel 12 cv.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.