Da, după ce-a născut Tiara 11 pui nu prea mai facem altceva… alăptăm, ștergem, mutăm, organizăm. Și-apoi de la capăt!
E obositor, desigur, dar când te uiți la mufarinele alea te bușește râsul. De drag.
Că așa muciuflici amețiți mai rar îți este dat să vezi.
Ce vreau să spun: sunt șanse destule să insist prea tare cu poze cu ei. Cu filme cu ei. Cu povești despre ei.
Dacă se va întâmpla așa… te rog să mă ierți. Mă abțin cât pot eu să nu te asasinez cu poze cu ei.
Atunci când nu voi reuși… te rog să încerci să mă ignori fără să te superi pe mine.
Faza este că am cam lăsat totul baltă și stăm numai după ei. Cinci mese pe zi (și nu-i poți lăsa singuri, sunt 11 și iese haos), fiecare masă durează minim 70 de minute (mănâncă în două serii), Tiara are și ea nevoie de îngrijiri speciale… așa că altceva nu prea mai facem.
Andreea a început și ea o serie pe blog, pui de cane corso.
O să scriu în continuare despre temele normale ale blogului, desigur.
Dar nu am nicio garanție că voi reuși îndeajuns să mă înfrânez să scriu despre cele 11 mogâldețe care ne-au invadat.
Că dac-aș scrie cât îmi vine… nu m-aș mai opri.
Ieri am mai băgat o tură de poze. Sigur, am tras vreo 400 de cadre, dar nu vreau să te bâzâi… pun o singură poză.
720 de grame de dulceață de mure:
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.