1) De azi sunt de gasit in Cartea Recordurilor. La litera “cea mai simpatica adunare de oameni implicati”!
Sa ne laudam, zic! De fapt, vreau sa-i laud pe cei 7406 umani care au venit azi pe Stadionul Dinamo si au contribuit la doborarea recordului precedent (6.750 de oameni, Guadalajara).
Astazi am stabilit un nou record, 7.406 oameni prezenti la cel mai mare curs de prim-ajutor din lume! Moama, cum suna asta… din lume! [sursa foto]
Nu stiu cat speram sa reusim, n-am stat sa ma gandesc, dar stiu ca atunci cand m-au anuntat ca am trecut de 7.100 am inceput sa topai ca tembelul. Si cand a fost pus pe ecran numarul total, 7.406 (daca gresesc cu cativa va rog sa ma iertati, eu asa mi-aduc aminte), a explodat tot stadionul!
Da, de azi avem pe strazi peste 7.000 de oameni care pot resuscita, in caz de nevoie. Si acum vorbesc din prisma motociclistului tavalit ce sunt… in multe momente critice, ca nespecialist, e mai important sa stii ce sa faci ca sa nu aduci mai mult rau, decat sa intervii perfect. Si sfatul meu ar fi sa va interesati (chiar de-ati fost pe stadion) si sa faceti cursul intreg de prim-ajutor, eu l-am facut acum cateva luni si credeti-ma ca merita!
Revenind la ziua de azi… Societatea de Salvare Bucuresti si Serviciul de Ambulanta Bucuresti – Ilfov au organizat toata nebunia, voluntarii care au fost pe stadion au fost jos-palaria, iar pe participantii la curs i-am uimit cand le-am spus ca ei merita aplauze si m-am apucat sa-i aplaud. Si vreau eu sa-i mentionez pe cei doi robotei care au dus treaba asta la capat, doctorii Alice si Cristian Grasu.
Si in caz ca se nimeresc pe-aici si simpatici care au fost pe stadion… stiu ca am tot insistat cu “nu plecati caci altfel am venit degeaba” dar daca nu ramaneam cu totii la toate cele 30 de minute cronometrate nu se omologa recordul.
2) Mandru de noi.
In deschiderea evenimentului toata lumea se astepta la semnalul de incepere si la cronometrare, pentru a vedea daca reusim sau nu sa doboram recordul. In schimb am cam dat programul peste cap cu vreo 4-5 minute. Cum? Cu toate ca nu era in program am intrebat daca avem pe stadion vreun copil care sa stie “Desteapta-te romane!“.
Dupa ce-am intrebat, din rumoarea amuzata starnita printre cei din public a reiesit ca nu de imnul national aveau chef cei de pe stadion. Dar am insistat si pana la urma am gasit o fata de vreo 16 ani, Georgiana, care a ridicat mana timid.
Am luat-o de mana, i-am rugat pe toti cei de pe stadion sa se ridice in picioare, i-am multumit Georgianei la ureche, i-am pus microfonul in mana si am rugat-o sa cante imnul.
Hai sa va spun una misto: tot stadionul a cantat imnul integral, si din toti plamanii! Fara glumite, fara prosteli, fara alte manifestari aiurea… am cantat toti cei peste 7.000 de oameni Imnul Romaniei. Si am vazut un stadion intreg de romani… mandri ca-s romani.
Stiu, pentru ca n-ati fost acolo e foarte probabil sa nu vi se para mare chestie. Dar mie, noua, ni s-a parut. Si pentru asta sunt mandru de noi.
(mi-am uitat aparatul foto in redactie, maine revin cu un L.E. si pun si poze)
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.