Stiti secventa de miscari… pacientul intins pe masa de operatie, oameni cu masti albe se sincronizeaza parca intr-un dans abstract, rapid si cu miscari seci, la un moment dat unul spune pe un ton usor poruncitor “Clear!”, toti isi retrag mainile pentru cateva secunde, padelele isi descarca socul electric in pieptul pacientului, trupul se arcuieste usor, respiratiile din incapere sunt suspendate undeva in gaturile ce sustin capete intoarse catre monitorul ce-si intrerupe linia continua si tiuitul exasperant si aducator de moarte devine din nou un intermitent motiv de speranta…
Asa si Romania. Din cand in cand se aude un “Clear!” si cate un mic soc electric readuce pulsul sperantei in mintile astea obosite si depresive…
Vreau sa-i felicit pe cei de la Adevarul (mai ales pe George Radulescu) pentru interviul absolut revigorant luat violonistului Alexandru Tomescu.
[…] Ce vă enervează cel mai mult în România?
Nu ştiu… E o listă atât de lungă încât îmi vine extrem de greu să aleg. Dar lipsa de respect a oamenilor faţă de ei înşişi se vede imediat cum ieşi din casă. E suficient să te uiţi pe scara blocului. În clipa în care ne vom vedea ţara cu ochi mai buni, vom deveni conştienţi de faptul că schimbările pe care cu toţii ni le dorim nu ţin de organismele europene şi internaţionale. Totul pleacă de la noi, de la fiecare în parte.[…]
Interviul intreg aici.
L.E. Muzician versus muzicant.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.